Graveyard Keeper este un simulator de management, ca Stardew Valley sau Factorio, în care jucătorul trebuie să gestioneze fluxuri industriale din ce în ce mai complexe pentru a atinge un scop vag, situat într-un viitor îndepărtat. Crearea unor mine, ferme și fabrici bine puse la punct și eficiente, pentru a extrage resursele necesare menținerii și dezvoltării unor fabrici și tot mai mari și mai eficiente, reprezintă atracția principală a acestor jocuri. Premisele lor sunt atât de bine înrădăcinate în logica globalizării și a producției lean, încât oricare dintre ele ar putea fi interesant de studiat dintr-o perspectivă critică. Graveyard Keeper recunoaște și face explicite aceste presupuneri, iluminându-le atât pentru criticul care nu e obișnuit să analizeze jocurile video din punct de vedere mecanic, cât și pentru jucătorul care nu e înclinat să aplice un astfel de filtru critic asupra consumului său de media.

Povestea îl găsește pe personajul jucătorului trezindu-se într-o versiune low fantasy a unui sat medieval târziu, unde Biserica îi încredințează administrarea cimitirului local. În căutarea unei modalități de a se întoarce acasă, personajul principal va lega relații cu locuitorii acestei lumi stranii, îndeplinind diverse sarcini pentru ei. Înmormântarea simplă a cadavrelor aduse la morgă de un măgar revoluționar și vorbitor nu va fi suficientă. Jucătorul trebuie să îmbunătățească mormintele, marcându-le și împrejmuindu-le cu materiale din ce în ce mai bune, de la lemn, la piatră și apoi marmură. Aceste materiale trebuie extrase din situri specifice cu unelte dedicate și procesate fiecare în moduri proprii. Într-o veritabilă Robinsonadă, pe măsură ce afacerea se dezvoltă, personajul principal ajunge să poarte multe pălării, pe măsură ce diviziunea tehnică a muncii se intensifică. Dar niciun om nu este o insulă — există abilități, unelte și materiale pe care nu le poate obține singur, cel puțin nu la început, așa că trebuie să le cumpere de la alte personaje. Jucătorul ajunge astfel să presteze servicii pentru membrii comunității sau chiar să extragă și să proceseze materiale nu pentru uz propriu, ci pentru a le vinde.

Dar dacă Factorio este o Robinsonadă pură, cu jucătorul singur, naufragiat pe o planetă infestată de insecte ucigașe, care folosește ingeniozitatea proprie pentru a prospera în noul mediu, iar Stardew Valley este o fantezie pastorală în care agricultura și producția la scară mică sunt un leac pentru alienarea indusă de munca salariată, Graveyard Keeper oferă o privire mai critică asupra acestor procese. Activitățile nu devin niciodată atât de fluide și autonome precum în Factorio sau în sugestiv numitul Satisfactory; și nici jucătorul nu este lăsat să se piardă în materialitatea simulată a muncii în sine, ca în Stardew Valley sau Harvest Moon, deoarece întotdeauna există un NPC enervant care cere ceva mai bine făcut, livrat în cantitate mai mare. Niciodată nu este destul timp într-o zi pentru ca jucătorul să își îndeplinească corect toate sarcinile și în același timp să își dezvolte afacerea. Așa că învață să trișeze. Nu îmbălsămează și nu înmormântează fiecare cadavru primit, mai ales dacă aparține unui individ păcătos care ar scădea ratingul cimitirului, ci îl incinerează (ceea ce descoperă că pot face după ce încearcă să arunce un cadavru de care nu vor să se ocupe în râu); pot să-i dreneze sângele și să le tranșeze carnea pentru a o vinde; mai târziu, când sarcinile devin extrem de complexe, jucătorul chiar trebuie să reînvie cadavrele sub formă de zombi pentru a lucra în cariere și gatere.

Cele mai multe simulatoare de management exploatează fantezia micului antreprenor autosuficient, sugerând că a lucra pentru tine, cu mâinile tale, anulează alienarea inerentă economiei de piață. Graveyard Keeper evidențiază limitele acestei poziții, făcând ca sistemul producției de mărfuri în sine să apară jucătorului ca o forță străină, care grăbește munca plăcută, îl determină să o abandoneze în favoarea unor drone fără minte și îl forțează să facă alegeri monstruoase pentru a menține în funcțiune angrenajul pe care el însuși l-a pus în mișcare.