Semn că interviul publicat săptămâna trecută cu redacția Contemporanul Nou a dat roade și a inspirat din cititorii noștri să participe la lansare, am primit pe poșta redacției această cronică a evenimentului.
Piața de publicații a stângii radicale s-a îmbogățit weekendul acesta cu o nouă revistă, Contemporanul Nou. ”Piața” înseamnă aici o rețea informală, DIY, non-monetizată, dar, foarte important, preocupată cât de cât de a ieși din ”bulă” și de a crea audiențe noi. ”Îmbogățită” înseamnă, bineînțeles, că unde era mai nimic acum e mai nimic + 11.
Contemporanul Nou e o revistă tipărită, care își propune să apară bianual pentru început, apoi speră să crească frecvența. Primul număr, subintitulat ”Ascensiunea fascismului” s-a lansat în București sâmbătă, 23 august, la Heavy Yard.
Audiența evenimentului de lansare a fost cam 35-40 de persoane, un număr destul de mare de participanți pentru o astfel de discuție, surprinzător de mare pentru organizatori. Fapt care a dus la niște probleme tehnice legate de spațiu și sunet dar care, oricum ar fi, nu poate fi considerat decât îmbucurător.
Mai puțin îmbucurător este, însă, că discuția nu s-a închegat. Persoanele din redacție care s-au ocupat de prezentare au încercat să deschidă discuția către sală de mai multe ori, dar participarea a rămas minimă. Faptul că nu se auzea foarte bine în spate a contribuit clar, dar o altă cauză este probabil faptul că revista a publicat online un singur teaser despre conținut, acum o lună. Dacă ar fi existat niște postări mai recente cu fragmente de articole sau lista completă de autori, e posibil ca audiența să fi venit cu mai multe curiozități de acasă.
Evenimentul de lansare a constat într-o prezentare a contextului urmată de o prezentare a fiecărui articol din revistă. Contextul imediat este dat de ascensiunea polului suveranist și de fascizarea generală a politicii și societății românești; prezentarea făcută de redacția CN a pus aceste fapte într-un context mai larg, definit de austeritatea dezastroasa, subfinanțarea cronică a culturii, educației și protecției sociale, și, chiar mai larg de atât, de existența unor categorii sociale care au fost defavorizate de tranziția la piața unică europeană.
Reafirmarea legăturii cauzale dintre lipsurile materiale din România și ascensiunea tendințelor fasciste este oricând binevenită, iar redacția CN a făcut o cercetare temeinică despre finanțarea diverselor sectoare sociale și despre cum se compară această finanțare cu cea din restul Europei. Merită amintit că finanțarea culturii este, ca procent din PIB, mai mică decât a Serbiei, și că TVA-ul pe carte este, începând cu luna aceasta, mai mare în România decât în orice altă țară UE, iar numărul de biblioteci și librării este complet neadecvat nevoilor locuitorilor. Dar per total, discuția despre această legătură cauzală, pentru care stânga a luptat cu ghearele și colții ani de zile, este acum intrată în mainstream-ul discursiv; așteptarea de la stânga radicală în momentul acesta este să împingă către o înțelegere a cauzelor fundamentale ale lipsurilor materiale și să ofere o alternativă militantă la militantismul fascist. Acest proiect s-a întrezărit în prezentarea redacției CN de câteva ori: când au fost aduse în discuție tensiunile între capitalul european și cel local, de exemplu, dar a fost sufocat. Pe deoparte de detaliile tehnice, dar și, mai grav, de o asumpție de fond că nu e nevoie neapărat de o discuție publică, că în mare audiența e de acord și ce ne lipsește este informația aceasta tehnică, specifică. Ce ne lipsește, de fapt, este tocmai o discuție despre mecanisme fundamentale și despre coordonarea eforturilor.
Revista are secțiuni de știri, eseu, poezie, și arte plastice, împreună cu un cuvânt înainte. Autorii sunt în mare parte foarte tineri, un grup ambițios și energetic, care își dorește să se afirme în termeni proprii și a demonstrat că are capacitatea organizatorică și reziliența să o facă. Am răsfoit revista și abia aștept să o citesc cu atenție și să o discut. Faptul că apare pe hârtie oferă nu doar ocazia de a avea lansări publice ci și ocazia de a o distribui în ”hub-uri”. Planul imediat al redacției este să o distribuie în mai multe baruri din circuitul obișnuit al stângii – sper că în mai multe orașe și că, în viitor, vor urmări și o extindere a acestui circuit obișnuit. Mai ales sper ca lansările viitoare vor folosi la maxim formatul și vor deschide discuția către răfuială productivă.
- n.r. După cum reiese din întrebările adresate de redacția Spectrul redacției Contemporanul Nou, credem că de fapt piața de reviste de stânga, într-o accepțiune suficient de largă a termenului, este destul de mare în România, chiar și limitându-ne doar la revistele cu apariție fizică. ↩︎