Sari la conținut

Din anii 90, în occident a fost introdus conceptul de „elită omnivoră”, la care apartența e musai un mix intre Rothko, Pollock si nush ce unt sau vin de Burgundy și berea populară cu un hotdog la botul calului, intre quality si cheap, intre aristocratic și proletar, dar autentic. High class tre musai să manifeste relaxare și adecvare socială in toate contextele, dar nu din egalitarism, nu nu, absolut deloc, ci ca semnal de superioritate, complexitate si sofisticare.

Pe românește, dacă nu ne-ai explica cu abnegație capitalul cultural al merdenelei ai putea părea, doamne ferește, doar un parvenit unidimensional.

Cu treijde ani intarziere față de occident, hop și noi! In realitate în pula v a durut pe toti de nea Mihai si de istoria cultural-proletara a pateului, să mor eu! Dar ocazia de a marca cum accesezi tu cu hiperpersonalitatea ta versatilă si expozițiile si Madrigalul de la Mița – deep culture, ce kkt, mă-nțelegi – și pateul soios din Amzei în acest superb contrapunct ultrasofisticat, efectiv nu se putea rata. Prostu ăla si scuzele lui ulterioare sunt nimic pe lângă disperarea intregului urban mare de a se identifica cu asta.

Dar să vedem și ce se întâmpla prin țară cât timp lumea stătea la coadă la pateuri: