Când am repornit Spectrul, ne-am asumat următoarea misiune:

Spectrul a apărut în 2020, n-a avut viață lungă, dar de bine sau de rău, multe dintre curentele noi ale stângii românești din ultimii cinci ani au trecut pe aici. Privind așa lucrurile, nu e un lucru rău că s-a fâsâit treaba după un an și ceva: platforma și-a îndeplinit menirea. S-au produs limbaje și idei pentru a articula proiecte progresiste, iar dacă acum nu numai că nu prea mai e o rușine să te anunți în public ca om de stânga, ba chiar e un pic cool, asta s-a întâmplat în parte și mulțumită celor care au scris la noi și celor care i-au citit. Acum există multe reviste de stânga care fac treabă foarte bună, multe proiecte artistice, multe grupuri de activism, au apărut influenceri progresiști, iar inclusiv presa mainstream abordează subiecte care cândva era doar apanajul stângii loony.

Simțim în aer totuși câteva nevoi care ne fac să bântuim iară. Tocmai pentru că s-a generalizat regasirea în stânga, este nevoie și de o platformă generală. Tocmai pentru că există multe canale de comunicație, ar fi nevoie să fie puse în contact. E nevoie, deci, de o platformă care să nu comunice doar cercetarea sociologică de ultimă ora, rafinate studii artistice sau de pe care să se militeze pentru o campanie anume, ci o platformă de pe care să se facă auzite vocile celor vizați de toate aceste acțiuni și care poate au și ei un cuvânt sau două de spus, fără a vrea să-și facă o a doua sau a treia slujbă din asta.

Poate va fi Spectrul această platformă, poate nu, în mod cert când va apărea ne vom asuma meritul pentru existența ei.

Suntem încântați să anunțăm că deja se văd roadele. La finalul lui septembrie a avut loc Tabăra de Activism Politic Socialist 2025 (TAPSOC_2025, pe scurt) care, de-a lungul a unei săptămâni de discuții, dezbateri și ateliere, a reunit numeroase grupări activiste și figuri emblematice ale stângii independente românești. Această experiență practică și teoretică pusă la un loc va fi adunată la finalul anului într-un manual de activism socialist.

Desigur, Spectrul nu a avut niciun merit în organizarea taberei, dar asta nu ne oprește din a ne băga în seamă, după cum am promis că o vom face. În cele ce urmează stăm de vorbă cu Enikő Vincze, cea mai importantă forță din spatele acestui demers, despre manual, tabără și fragmentarea stângii independente din România.

1. Chiar cu asta se deschide manualul, dar pe scurt, care e scopul acestei cărți și cum diferă ea de alte volume colective publicate de-a lungul timpului în câmpul editorial românesc de stânga?

Scopul Manualului este exprimat chiar în titlul său. Cu această carte urmărim ca prin analiza mai multor fenomene economice, politice și sociale să facem o critică anticapitalistă, dar să și clarificăm ce înseamnă activismul politic socialist pentru a ne pregăti pentru o schimbare radicală. Abordarea Manualului se fundamentează pe recunoașterea faptului că problemele create de capitalism nu pot fi soluționate în capitalism. Pe lângă critică, anticapitalismul implică și căutarea unor alternative socialiste față de sistemul socio-economic actual clădit pe exploatarea claselor lucrătoare și acumularea de profit de către burghezie. Accentuăm de multe ori: analiza și opțiunea noastră politică nu este alimentată de o nostalgie față de trecut, ci rezultă din recunoașterea obiectivității necesității unui socialism în viitor. 

De ce necesitate? Pentru că sistemul capitalist distruge viața, iar acest lucru poate fi evitat numai prin distrugerea capitalismului. Când trece prin crizele pe care acumularea perpetuă a capitalului le creeză, capitalismul prezintă pericole enorme. Asta pentru că toate aceste crize s-au soluționat de-a lungul timpului prin noi privatizări, noi oportunități create pentru investiții de capital, noi intensificări ale exploatării omului și naturii, ce au dus la probleme ireversibile, precum catastrofa climatică. Și, cum vedem în momentul de față, salvarea capitalismului a ajuns să depindă de noi curse de înarmare și războaie imperialiste care cresc pericolul ca sfârșitul său să însemne moartea omenirii și a planetei. De aceea, Manualul este un apel la conștientizarea necesității unei alternative la capitalism.          

Autoarele și autorii elaborează cunoștințele în acest Manual sub forma unor răspunsuri detailate la mai multe întrebări, la rândul lor definite sub patru teme mari: bazele economice și non-economice ale capitalismului; organizarea politică a ordinii societale; capitalismul dezastrelor; mișcări sociale și lupta de clasă. Ele și ei se bazează atât pe lecturile lor din texte marxiste clasice și lucrări din domeniul sociologiei, filosofiei, teoriilor urbane critice, cât și pe experiența practică dobândită ca membre ale unor acțiuni colective legate de muncă, locuire, oraș, reproducție socială sau alte teme.  

Tot ceea ce am spus mai sus, ilustrează de ce Manualul nostru diferă de alte volume colective publicate în ultimii 10 ani în România care au reunit gânditori de stânga. Pot să sintetizez diferența prin trei mari aspecte. În primul rând, Manualul nostru a fost gândit ca unul din instrumentele unui scop mai larg împărtășit de către toți autorii. Alte volume colective, precum Epoca Traian Băsescu (2014), sau Secolul XXI. Istorie recentă și futurologie (2021) nu s-au realizat cu astfel de obiective în minte. În al doilea rând, chiar dacă creatorii Manualului nu și-au asumat un autorat de grup, au convingeri ideologice și înțelegeri analitice despre capitalism și schimbarea acestui sistem în mare măsură similare. Acest lucru este reflectat și prin Introducerea asumată colectiv de grupurile din care provin autorii și autoarele volumului. Desigur, este posibil să faci cărți bune și pe un spectru mai larg de baze teoretice și politice, precum fac volumele Critica artistică și socială a capitalismului românesc (2021) sau Ce urmează după neoliberalism? Pentru un imaginar politic alternativ (2024). Dar ceea ce am vrut noi să facem a fost ceva diferit față de ele, și anume să oferim un pachet coerent de analize informate de gândirea marxistă și de convingerea că sistemul capitalist nu poate fi reformat spre binele clasei lucrătoare. În al treilea rând, autorii Manualului și grupurile din care ei fac parte, s-au alăturat nu doar pentru a produce cunoaștere și a o disemina în cercuri intelectuale mai largi, precum s-a întâmplat cu platforma Critic Atac și cărțile sale Iluzia anticomunismului (2008) și antologiile Critic Atac publicate între 2011-2015, ci și să se susțină reciproc în acțiunile lor activiste și să inițieze acțiuni comune care răspund la nevoile imediate și de perspectivă ale lucrătorilor.        

2. În linii mari ce subiecte atinge Manualul?

Manualul este structurat în șase mari părți. Introducerea aduce argumente pentru de ce este nevoie de acest Manual, discută în mod sintetic despre problemele lucrătorilor în România de azi, și prezintă un apelul pentru o critică anticapitalistă și activism politic socialist. Este important să menționăm, că în câmpul subiectelor tratate de noi în Manual sunt dezvoltate atât niște cunoștințe marxiste de bază despre capitalism, cât și analize despre cum funcționează azi capitalismul prin diverse fenomene concrete (financiarizare, locuire, lipsa drepturilor reproductive, austeritate, războaie, etc.).

Partea a doua a Manualului se intitulează Bazele economice și non-economice ale capitalismului, și la rândul său include patru mai secțiuni, fiecare dedicat mai multor subiecte. Apropo de Fundamentele economice, autorii noștri vorbesc despre Critica economiei politice privind relația dintre muncă, capital și stat; Dezvoltarea inegală și manifestarea sa în imobiliare; și despre Sistemul capitalist, violența și diversele forme ale exproprierii. Avem scrieri și despre Financiarizarea econonomiei, care analizează Dezvoltările imobiliare pentru profit și financiarizarea lor, precum și Austeritatea și financiarizarea statului. În acest capitol adresăm și Problemele și politicile macroeconomice care azi preocupă în mod deosebit guvernanții din România, precum Deficitul comercial, dar și Deficitul public. Legat de bazele non-economice ale capitalismului, oferim o imagine despre ce înseamnă Dezbinarea proletariatului prin Naturalizarea diferențelor, Formele stângii care reproduc capitalismul, și Socialismele dușmane. 

În partea a treia, Organizarea politică a ordinii societale, clarificăm mai multe concepte care surprind actori și mecanisme ale acestei organizări: Statul și poziționarea noastră față de el; Politica dezvoltării orașelor și a relației urban-rural; Politica locuirii și regimul locativ; Restructurarea urbanului; Societatea civilă. Capitalismul dezastrelor, partea a patra a Manualului, discută despre Crizele capitalismului și răspunsurile caduce ale socialismelor dușmane; Formarea capitalismului în România și problema austerității; Violența structurală a capitalismului; Militarizare și capitalism; Capitalismul și lipsa drepturilor reproductive. 

Dincolo de analiza critică la capitalism, în Manual am introdus și subiecte prin care discutăm despre posibilitatea activismului anticapitalist. Partea a patra, intitulată Mișcări sociale și lupta de clasă, tratează Potențialul revoluționar al boicotului, Feminismul ca luptă de clasă, și Lupta pentru locuire ca luptă de clasă. Iar partea a șasea, Ce trebuie să schimbăm?/Cum ne pregătim pentru socialism oferă alte câteva repere în acest sens, și anume prin analiza Internaționalismului proletar și a provocărilor sale contemporane; a Viziunii alternativei socialiste pe agenda locurii; a Timpului liber ca o revendicare revoluționară; și a Reconstruirii relației între conștiința estetică și conștiința socială prin munca artistică. 

În Manual publicăm și Manifestul rezultat din Tabăra de Activism Politic Socialist din această vară, fiind o expresie a Inițiativei Pentru Dreptul la Viitor. Dreptul la viitor înseamnă un prezent liber de înarmare, războaie și exploatarea omului și a naturii, presupune ca azi să avem un trai caracterizat de condiții de muncă și de locuit adecvate și servicii școlare și de sănătate universale, depinde de socializarea resurselor și democratizarea deciziilor, și constă și în decriminalizarea anticapitalismului.

Analizând subiectele de mai sus, poziția comună a autorilor și autoarelor este că schimbările dorite de straturile sociale lucrătoare compuse din persoane care trăiesc exploatarea în maniere specifice prin cetățenia, vârsta, genul, etnia și orientarea lor sexuală, se pot realiza prin luptă politică bazată pe solidaritate de clasă. Această luptă trebuie dusă prin coagularea tuturor forțelor într-un partid muncitoresc revoluționar. Considerăm, că lupta politică poate să se dezvolte prin politizarea și generalizarea rezistenței față de măsurile ce afectează negativ lucrătorii în anumite sectoare economice și sociale, precum și prin consolidarea unei viziuni comune coerente asupra lumii a celor ce poartă această rezistență, până la o luptă transformatoare care țintește întregul sistem. Cea din urmă urmărește să câștige controlul colectiv asupra mijloacelor de producție, ca garanție pentru asigurarea veniturilor fără exploatare și a condițiilor de muncă adecvate, dar și asupra proceselor decizionale privind asigurarea serviciilor și bunurilor publice necesare tuturor (locuințe, învățământ, sănătate, cultură, sport). 

3. Dat fiind că temele sunt de manual, prezintă oare volumul interes pentru publicul românesc? Mă gândesc că o parte din cititori măcar își imaginează că stăpânesc subiectele, dacă nu o și fac, iar o bună parte nu citesc din lipsă de timp și energie, educându-se de pe YouTube și TikTok sau stories de Instagram mai mult.

Un manual asta face. Prezintă niște elemente de bază dintr-un anumit domeniu și pe o anumită temă, chiar dacă foarte mulți alții au cunoaștere pe o temă sau alta mai mult sau mai puțin aprofundată. Manualul nostru adună laolaltă mai mulți autori și mai multe teme pentru a crea un context analitic și politic adecvat unei critici anticapitaliste complexe realizate într-un limbaj accesibil și celor care nu fac teorie. 

Chiar și pentru cei care cunosc toate sau unele subiecte abordate de noi, noutatea pe care o aducem prin acest Manual este că le discutăm în același cadru politic și în același pachet teoretic coerent cu scopul comun de a face critică anticapitalistă, nu doar de a face o analiză critică la un subiect sau altul, și de a face apel la activism politic socialist prin expunerea unor exemple a ceea ce poate să fie și să facă acest activism. 

Desigur, știm, că multă lume care ar putea fi interesată de ce scriem în acest Manual să nu aibă timp și energie să citească. Dar pot citi cei care au timp și energie, și să dea mai departe la rândul lor ideile care le par interesante, și, sperăm, apelul nostru general. Promovarea unor idei nu se face doar direct către anumite persoane țintite direct de autori (care pot să fie un număr relativ redus de cititori) ci și indirect, prin cititori care la rândul lor pot fi activi în diverse cercuri, organizații, sindicate, mișcări sociale și să transmită ideile în funcție de interesele lor. Și, în plus, ne gândim ca după apariția Manualului ca atare, să traducem o parte din conținut în limbaj YouTube sau TikTok sau Instagram, să diversificăm deci, canalele prin care comunicăm acest conținut diverselor publicuri.    

4. Înțeleg că manualul a emanat dintr-o tabără de vară, mai exact Tabără de Activism Politic Socialist, organizată la Câmpu Cetății la finalul lui august—începutul lui septembrie. Cele două proiecte, manualul și tabăra, erau de la început gândite împreună sau lucrurile au evoluat organic în acest fel?

Manualul și Tabăra au fost gândite ca două elemente componente și interconectate ale aceluiași proiect care și-a propus să contribuie la crearea unui colectiv politic socialist, ambele fiind instrumente ale unei educații politice pentru o critică anticapitalistă și activism politic socialist. Atât Manualul, cât și Tabăra, au urmărit să construiască o înțelegere analitică și politizată comună privind mai multe teme/ probleme care marchează experiențele oamenilor în capitalismul contemporan, și să definească repere pentru activismul nostru colectiv în viitor care să contribuie la realizarea unor schimbări societale necesare atât în viitorul imediat, cât și pe termen lung.

Manualul nu a emanat din Tabără, și nici Tabăra din Manual. Cele două componente au fost planificate de aceleași grupuri la începutul anului 2025 și anume Căși Sociale ACUM, Cooperativa de Cercetare și Acțiune Politică Ecaterina Arbore, Frontul Comun Pentru Dreptul la Locuire și la Oraș, Grupul de Acțiune Socialistă, Új Szem, și Viziunea Socialistă. Chiar dacă, privind istoria pregătirilor, trebuie să spunem, că mai întâi, în vara anului 2024, am discutat despre propunerea de a organiza o tabără, și apoi, când am început să planificăm detaliile Taberei, am convenit să facem și un Manual. Manualul a fost scris de către membrii acestor grupuri, dar include și Manifestul Taberei. În Tabără, autorii și autoarele au prezentat pe scurt Manualul, iar temele discutate la Tabără au fost elaborate detailat în Manual în paralel cu organizarea și pregătirea acesteia.

La rândul ei, Tabăra a fost definită ca un cadru pentru educație politică despre probleme concrete și sistemul capitalist în ansamblul său, un laborator de critică anticapitalistă, un incubator unde elaborăm împreună idei despre alternativa socialistă la capitalism, un spațiu al împărtășirii experiențelor de activism pe diverse teme sociale și economice, un loc destinat discuțiilor și dialogului în vederea formării unui colectiv socialist, și ocazie pentru elaborarea de planuri de acțiuni comune în viitorul apropiat

5. Cum a fost făcută selecția organizatorilor taberei, programul taberei și a contribuțiilor la manual?

În 2024, venisem eu și cu George (de la Căși Sociale ACUM!) cu propunerea să ne întâlnim undeva, fără a avea fonduri pentru așa ceva, mai multe grupuri de acțiune, care sunt apropiate prin modul lor de gândire analitică și politică, și care au colaborat în trecut punctual pe anumite teme sau evenimente. Am vorbit despre asta cu Örs (Új Szem), el a avut o idee genială despre unde și cum să ne vedem, să stăm împreună două zile, câteva persoane din mai multe grupuri, să ne cunoaștem mai bine și să discutăm despre posibile colaborări. Am anunțat despre această idee oameni pe care îi știam, Mișa de la Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, Sorin, cu care colaboram în Viziunea Socialistă, Laura de la Cooperativa Ecaterina Arbore, Mihnea și Simina de la filiala Cluj a Grupului de Acțiune Socialistă care la rândul său au anunțat tovarășii lor din București. Deci așa s-a întâmplat, așa numita selecție, cum îi zici, a organizatorilor de Tabară și a contributorilor la Manual. Este cât se poate de necesar ca cei care presupun că gândesc și acționează similar să vină împreună și să-și întârească rândurile și viziunile pentru a putea deschide mai departe către alte cercuri cu o anumită siguranță analitică și politică.  

Ideea Taberei fiind să ne cunoaștem reciproc și de acolo să planificăm ce putem să facem împreună mai departe, am construit programul său în așa fel, încât toate grupurile organizatoare să primească câte o secțiune în program unde să ofere o analiză a unor probleme cu care se ocupă și exemple de acțiuni activiste în domeniu pe care le-au făcut în trecut. Astfel, Căși Sociale ACUM! și FCDL împreună au avut o prezentare și un atelier cu titlul Exploatare și acumulare de capital prin locuire în capitalism; Viziunea Socialistă a avut doi invitați care au ținut prelegeri la fața locului (despre contradicții și teatrul angajat politic, precum și despre stări ideologice și tranziţia sistemului-lume), și a pregătit intervenții înregistrate video din partea unora care nu au putut să fie prezenți fizic (despre deficitul bugetar și politici fiscale, precum și un mesaj de la partidul muncitoresc din Belgia); Új Szem a propus participanților o discuție despre Criză și comunitate, cum ne gândim despre comunitate și ajutor reciproc în timpul crizelor, ce înseamnă responsabilitatea colectivă și cum luptăm împotriva atomizării?; Cooperativa Ecaterina Arbore a vorbit despre programul politic feminist socialist și scrierea unor texte politice și manifeste; Căși, FCDL, Coop. Arbore și Viziunea Socialistă au pregătit o masă rotundă pe tema Activismului politic anticapitalist, și o activitate practică pe exemplul participării la protestele sindicaliste și protestele antiausteritate recente din România; Grupul de Acțiune Socialistă a făcut o prezentare și a propus un atelier de discuții despre De ce un partid muncitoresc de masă?, și o altă prezentare urmată de discuție pe tema ReArmEurope/Readiness 2030. 

Scopul grupurilor organizatoare fiind și acela să ne cunoaștem mai bine și să definim punctele comune în jurul căruia putem clădi un consens necesar pentru a acționa împreună în viitor, desigur că la Tabără din partea fiecărui grup am avut mai multe participante. Pe lângă ele, am mai avut și alți invitați, și anume din alte colective cu care grupurile organizatoare au colaborat în trecut și considerau că există potențial de conlucrare cu ele în viitor pentru că viziunile lor au multe în comun. În program am inclus și o masă rotundă, „Participanții iau cuvântul”, unde toți care au dorit acest lucru, puteau să aibă intervenții și să vorbească despre cum se leagă cele discutate la această tabără de activitatea fiecăruia. Într-o altă secțiune, trei invitați cadre universitare au împărtășit cu participanții ideile lor despre sociologie publică, socialism și sindicalizare. Ultima zi din Tabără a fost dedicată pregătirii unor acțiuni comune în viitor. Au fost definite câteva principii ale unui Manifest al Taberei și un mod de lucru pentru a-l elabora (care acum este gata și urmează să fie publicat în Manual), am convenit asupra unor modalități de colaborare pe acțiuni concrete ce vor fi fost derulate în lunile de după tabără, practic până la organizarea ediției 2026 a Taberei de Activism Politic Socialist. Grupurile noastre, separat și împreună au făcut foarte multe în săptămânile care au trecut de atunci. Invităm cititorii acestui interviu să îi caute, să vadă ce au făcut, și, dacă doresc, să li se alăture în demersuri.       

6. În afara taberei a existat un dialog între cei care au contribuit la manual sau vor descoperi părerile „tovarășilor” pentru prima oară când vor ține cartea în mână?

Da, desigur, a existat acest dialog dinainte. Cum spuneam mai sus, am decis împreună să scriem Manualul în timp ce pregăteam Tabăra începând cu finalul anului 2024 și continuând în anul curent până în septembrie. Am avut mai multe întâlniri, de pe urma cărora am convenit asupra structurii Manualului. Apoi, de la bun început, toate contribuțiile la Manual au fost scrise pe o platformă accesibilă tuturor celor care au contribuit la scris, dar și altor persoane din grupurile lor, o platformă unde toată lumea putea să vadă, deci, ce scriu alții. 

Ceea ce nu am făcut, pentru că nu suntem (încă) într-o etapă în care grupurile noastre să aibă un program politic colectiv și nici nu ne-am propus să prezentăm Manualul de parcă ar fi un program politic comun, este că, în cazul în care autorii nu au cerut acest lucru unuia sau altuia, nu s-au făcut comentarii pe ceea ce s-a scris de unii sau de alții, nu s-a sugerat că ceva nu ar avea locul sau că ar trebui scris altfel decât s-a scris. Toți contributorii au decis cu ce doresc să contribuie la Manual, și au scris ceea ce au scris asumându-și responsabilitatea individuală ca autori și autoare.  

Și să amintim aici autorii: Bucur Anca, Medeea Iancu, Iulia Militaru și Laura Sandu (Cooperativa Ecaterina Arbore); Csiki Francisc, Alin Răuțoiu și Mihnea Teodor Popescu (GAS); Dumitriu Mihail și Ioana Florea (FCDL); Mocearov Andrei și Petre Buciu (Viziunea Socialistă); Székely Örs (Új Szem); Vincze Enikő și George Iulian Zamfir (Căși Sociale ACUM!).  

7. Cu doar câteva săptămâni înainte de TAP_Soc 2025 tot la Câmpu Cetății s-a organizat a cincea ediție a școlii de vară Ecologiile emancipării. Privind listele de participanți ale celor două evenimente pare că împreună au adus la un loc mare parte din ce am considera stânga independentă românească, însă fără prea multe suprapuneri. Este o simplă întâmplare și o consecință a organizării celor două prea aproape una de alta sau reprezintă și o falie în această stângă independentă?

Faptul că s-au organizat prea aproape una de alta este o întâmplare. Dar reflectă și faptul că nu ne-am informat reciproc despre intențiile noastre. Nu neapărat aș numi asta falie în stânga independentă, mai degrabă aș spune că este bine că există atâtea inițiative, și altele, de fapt, care se derulează în aceeași locație la Câmpu Cetății. Astfel se evită și ca aceleași persoane, cât ce cât cunoscute din stânga independentă românească, să fie peste tot și întotdeauna. Multitudinea evenimentelor aduce în viața publică o diversitate mai mare de persoane, de diverse vârste, ocupații, etnie.  

Dar, poate că ai dreptate, ar putea să existe falii implicite între inițiative care își propun mai mult să facă teorie, și cele ca noi, care încercăm să facem și teorie și practică, sau alte falii pe linii lingvistice, sau altele în funcție de scopurile urmărite imediat împreună cu cercurile de colaboratori ale fiecăruia. 

Centrul de conferințe din Câmpu Cetății nu își asumă rolul să coordoneze diversele inițiative, oferă acel spațiu generos pentru activități, și, desigur, depinde de organizatori dacă comunică între ei sau nu. Existența acelui spațiu în sine are potențialul să creeze legături între inițiative. La un moment dat ar fi interesant ca ele să înceapă să comunice între ele, să nu se completeze doar spontan și la voia întâmplării, ci într-un mod activ și constructiv, pentru a ne sprijini reciproc atunci când este nevoie.      

8. E vreo temă foarte importantă care simți că nu a fost adresată? Iar dacă nu a fost adresată asta se datorează fragmentării stângii independente?

Sigur că nu am adresat toate temele la Tabără, și nici în Manual. Asta și din motive de timp și spațiu, dar și din motive de cunoaștere adecvată. Am vorbit și scris fiecare despre ce am crezut că ne pricepem mai bine, de care ne ocupăm, atât ca analiză, cât și ca practică. Alte teme precum criza climatică, sindicalismul, rasismul și rasializarea, genocidul, relațiile internaționale, formele organizării socialiste în alte țări, exemple de mișcări muncitorești din toată lumea, și altele, se pot aduce în cercul nostru prin alte persoane și grupuri, care se ocupă de ele, și care susțin ideile principale definite în Manifestul nostru. Așa ne putem extinde și expertiza analitică, și capacitatea de acțiune, păstrând poziția analitică și politică asumată colectiv. Și, desigur, este nevoie ca la un moment dat să deschidem tabăra și evenimente similare unor dialoguri cu tovarăși și tovarășe din alte țări. 

Nimeni dintre noi nu poate susține că știe tot și toate, sau că le știe pe toate cel mai bine. Întrebarea este cum putem să conectăm între ele în mod conștient diversele cunoașteri și practici, care, desigur, pot să acționeze bine și separat, dar poate împreună ar acționa cu efecte mai mari. Dar scopul nu este neapărat să fim împreună cât mai mulți „de stânga”. Pentru că am văzut, și scriem asta și în Manual, stânga este de multe feluri, și, în aceste multe feluri, a contribuit de multe ori la perpetuarea sistemică a problemelor create de sistemul capitalist, de sistemul proprietății private asupra mijloacelor de producție economică și reproducție socială. În acest moment istoric, cred că cel mai important pentru stânga independentă este ca conectarea diverselor sale inițiative să se facă în jurul unui numitor comun. Noi susținem că, după 35 de ani de transformări capitaliste în România, acest numitor comun nu poate să nu fie cel al recunoașterii faptului că problemele create de capitalism nu pot fi soluționate în capitalism. De aceea, toate problemele punctuale pe care se concentrează cei care se numesc de stânga trebuie abordate ca fiind interconectate și sistemice.   

Aş mai menționa aici un fenomen care îi fragmentează pe cei și cele care declară că militează pentru valori de stânga, cum ar fi drepturile categoriilor sociale și identitare deposedate și împotriva nedreptății sociale. Acest fenomen nu a început azi, dar azi se manifestă tot mai cristalizat. L-am văzut funcționând la protestele curente ale sindicaliștilor, dar și ale celor care vor să pună capăt violenței împotriva femeilor. Este vorba despre dorința expresă a acestora de a nu face politică, de a nu avea revendicări politice, ci doar revendicări „sindicaliste” sau „feministe”. Dar cine defineşte „sindicalismul” sau „feminismul” sau ce trebuie să facă ele sau nu? Cine poate să spună că o anumită temă este, prin definiție, proprietatea unor sindicate sau a unor feministe de anumit fel, și alte înțelegeri, să zicem politice, ale acestor teme care le abordează prin felul în care ele sunt elemente integrate în sistemul capitalist, nu sunt justificate și legitime? Cum pot aceste proteste și mișcări să colaboreze și să se susțină reciproc, dacă ele refuză să se politizeze? Cum pot ele sā rezolve problemele pe care le sesizează dacă nu se coalizează? Mesajul implicit transmis de aceste proteste este destul de sumbru: organizatorii lor nu vor să își asume sā atace capitalismul și modul în care alianţa între statul capitalist și capital produce problemele împotriva cărora protestează. Care este fundamentul moral pentru a ne implica cu discursul nostru anticapitalist în astfel de proteste, chiar dacă ni se contestă acest drept? Este exact acela de a gândi problemele și soluțiile la ele din punctul de vedere al clasei lucrătoare, și nu al diverșilor reprezentanți al acesteia. 

9. Ce a funcționat bine pentru TAP_Soc 2025 și ce nu prea? Ce s-ar fi putut face mai bine din partea organizatorilor pentru TAP_Soc 2026 și ce neplăceri sunt mai mult „dureri de creștere” date de limite materiale și financiare sau de natura aducerii mai multor organizații la un loc?

Dacă este să mă iau după feedbackul participanților, în foarte mare parte toate au funcționat bine pentru TAP_Soc 2025. Iar ceea ce nu prea a funcționat bine, nu are rost să dăm afară din casă spre deliciul dușmanilor noștri. Este suficient dacă învățăm noi din ele, să fim atente la aceste aspecte, să le ținem sub control. Cel mai important este că toți cei care am fost acolo ne dorim un TAP_Soc 2026. Și ne dorim ca până atunci să facem lucruri împreună, asumându-ne, cum spui, durerile de creștere.   

Ceea ce ne limitează cel mai mult, dar nu doar pe noi, ci în general, poate, întregul câmp al stângii independente, și chiar în toată societatea fragmentată de interesele capitalului, este că nu ne pricepem prea bine să creăm coaliții, să ne asociem, ne ia mult timp să decidem cu cine să ne asociem și cu cine nu, pe ce da și pe ce nu, de ce da și de ce nu. Întrebarea crucială este cum să ne ducem luptele într-un context care le descurajează, fiecare separat și împreună, concentrându-ne pe problemele concrete și imediate ale lucrătorilor, dar și pe obiective de perspectivā îndelungată? Cum să ne focusăm pe anumite teme și scopuri într-un mod consensual? Pe lângă toate astea, mai trebuie să știm, cum să respectăm anumite praguri roșii peste care nu putem trece și în jurul cărora nu putem să facem compromisuri dacă vrem să ducem mai departe lupta anticapitalistă pe diverse căi și căutarea unei alternative socialiste în viitorul post-capitalist.  

Manualul va fi publicat la mijlocul lui decembrie de editura FrACTalia împreună cu Editura Fundației Desire. Pentru mai multe detalii și actualizări puteți urmări canalele grupurilor organizatoare.