Acțiunea din Andor se petrece în anul BBY 5, cu câțiva ani înainte de distrugerea Stelei Morții, și este un prequel la Rogue One, în sine prequel la A new Hope. Îl urmărește pe Cassian Andor, un hoț profesionist de pe Ferrix, în parcursul lui de radicalizare împotriva Imperiului Galactic după ce ia contact cu o grupare restrânsă de rebeli, condusă de enigmaticul Luthen, un personaj cheie și complex. Andor este despre cum s-a format Rebeliunea pe care o cunoaștem din filmele clasice. Este o poveste despre Revoluție și conștiință de clasă, trezită din somnul ideologic, materializată în luptă împotriva opresorilor. Îmi permit, astfel, să încep prin a afirma că importanța acestui serial constă în caracterul său alegoric la contradicțiile prin care capitalismul târziu se dezvoltă în mașinațiunea himerică a imperialismului.

În BBY 5, Imperiul Galactic încă mai are Senat, deci o instituție parlamentară în care deciziile sunt cântărite și supuse la vot. Există parlamentari și senatori pentru sisteme și planete specifice, ale căror acțiuni sunt în directă concordanță cu voința și interesele Împăratului. Observăm încă din acest punct trăsătura de mascaradă a societății Imperiului, care ascunde autoritarismul într-o iluzie de democrație prin intermediul societății civile exclusiviste – formatoare de opinie și agent al ideologiei care naturalizează, eternalizează corpusul instituțional. În momentul intrigii, în care Cassian Andor ucide doi ofițeri de Securitate ai corporației Pre-Mor, populațiile din Galaxie nu sunt conștiente de opresiunea Imperiului, cu toate că Imperiul folosește sclavie în anumite centre de detenție și muncă exploatativă în sistemele planetare, extrem de regulată de o birocrație ce are ca scop principal strămutarea populațiilor indigene în vederea externalizării complexului de corporații pentru extragerea de resurse(situația populației Dhanis, nativă planetei Aldhani este revelatoare în acest sens). Aceste practici – care amintesc izbitor de mult atât de trecutul ultracolonial al marilor puteri capitaliste din secolele 18-20, cât și de realitatea capitalului financiar de astăzi, operat printr-un network birocratic– nu sunt înțelese în realitatea lor la nivel conștient de către populații, ci sunt dizolvate într-o falsă conștiință impusă de aparatul de propagandă imperial, ce folosește o retorică universalistă de bine comun. Sentimentul că dacă Imperiul prosperă economic, populațiile prosperă și ele, se lovește de realitatea factuală pe care popoarele, pe cât de mult o observă, pe atât de mult nu o sesizează. Această contradicție fundamentală a sistemului ideologic imperial îi transpare în toată splendoarea ei dialectică lui Luthen, omul care a înființat Rebeliunea sau, mai bine spus, avangarda. Luthen este un colecționar de artă de pe Coruscant care a reușit să se integreze în societatea burgheză a imperiului, formând conexiuni cu senatorul Mon Mothma și verișoara acesteia, Vel. Nu cunoaștem prea multe despre Luthen, decât că este liderul din umbră al Rebeliunii, de altfel condusă în mod vizibil de Vel. Observăm, așadar, că Rebeliunea ca organizație, s-a născut în mijlocul societății burgheze imperiale, și este coordonată de vizionari care au reușit să transceadă propria poziționare socială, din vârful căreia au înțeles magnitudinea opresiunii și monstruozitatea asupririi, ceea ce populațiile de rând, după cum am văzut, nu au cum să perceapă.

Luthen este un personaj paradigmatic pentru Cauză. Este un lider în care ura față de Imperiu clocotește direct proporțional cu sacrificiul mistuit în iubire față de Cauză. 

                                                “What is my sacrifice?

I’m condemned to use the tools of my enemy to defeat them.

I burn my decency for someone else’s future

I burn my life to make a sunrise that I know I’ll never see

And the ego that started this fight will never have a mirror or an audience or the light of gratitude”

După jaful din complexul Imperial de pe Aldhani – care marchează prima acțiune a Rebeliunii – Mon Mothma îi mărturisește lui Luthen, terifiată, că evenimentul va determina Imperiul să se răzbune prin înăsprirea controlului, ceea ce s-a și întâmplat. Luthen îi răspunde că intenția a fost exact asta, argumentând că “Opression breeds Rebellion”. Avem astfel de-a face nu doar cu un tactician, ci cu un dialectician radical, care combină planificarea strategică cu spontaneitatea de revoltă a maselor, generând-o indirect și conștient pe cea din urmă, pe când Mon Mothma este simbolică atitudinii Reformiste.

În ce-l privește pe Cassian Andor, personajul lui Diego Luna suprinde conștiința de clasă în devenire : saltul de la individualism la colectivism. Constrâns de împrejurări, un supraviețuitor al masacrului de pe Kenari, salvat de Maarva, mama sa adoptivă – Andor își face debutul ca hoț pe Ferrix, ca mai apoi să-l întâlnească pe Luthen și să accepte propunerea acestuia de a face parte din jaful complexului Imperial de pe Aldhani în schimbul unei sume considerabile. Atunci când s-a întors înapoi pe Ferrix, total dezinteresat de intențiile Rebeliunii, este surprins de prezența Imperiului pe Planetă, care, în persoana lui Deedra Meero -un oficial imperial ce se afla pe urmele lui Andor pentru a deconspira mișcarea – intensifică aparatul coercitiv și securitatea. Silit să fugă, se stabilește pe o altă planetă și este închis pentru 6 ani într-un complex de detenție pentru o (non)ofensă absurdă ce viza arestarea oricăror cetățeni ce păreau suspicioși în comportament. În această perioadă de detențiune se formează ca rebel, coordonând, împreuna cu Kino(un alt deținut) revolta prizonierilor și scăparea din închisoarea Imperială. Un punct de cotitură în evoluția acestui personaj constă în episodul în care Andor citește Manifestul lui Nemik, unul dintre membrii inițiali ai Rebeliunii care a murit în urma jafului de pe Aldhani. Acest moment marchează convertirea lui Andor la Cauză.

Punctul culminant al sezonului 1 este discursul Maarvei(recent decedată) în formă de hologramă în fața populației de pe Ferrix, parazitat de prezența imperială și de amenințarea vie care se intensifică pe măsura căutării lui Andor. Este de o importanță și o emoție covârșitoare, acest discurs, în măsura în care îi eliberează pe oameni din cătușele ideologice, și le aduce la cunoștință adevărata față a Imperiului, realitate pe care clasele sociale o observau, o îndurau, dar nu o asimilau în mod conștient1 . Maarva este paradigmatică pentru spontaneitatea de revoltă a maselor, întrucât în urma monologului său, neprevăzutul s-a întâmplat, oamenii s-au revoltat pentru prima oară față de o entitate parazitară care se hrănea cu frica și incapacitatea lor de a-și dori, măcar, să se schimbe ceva. Deciziile lui Luthen de a crea condițiile unei opresiuni intensificate, și contribuția Maarvei la eliberarea de lanțurile ideologice, își găsesc corespondent într-o dialectică ce împletește planificarea strategică cu spontaneitatea de masă. Ceea ce a urmat este reprezentativ pentru luptele de stradă din marile orașe ale societății occidentale de astăzi. Oamenii împotriva statului și a apartului coercitiv care servește interesele Capitalului în detrimentul bunăstării populare.

În încheiere, Andor se prezintă a fi acea rară operă din pop-culture care, prin actualitatea sa terifiantă, are potențialul să trezească în mase o licărire de speranță. Neputincioși de unii singuri în fața unei opresiuni din ce în ce mai vizibile, suntem adunați și concentrați de interesele noastre comune și de aceeași exploatare, legați prin solidaritate și luptând pentru o lume mai bună și mai justă, chiar dacă nu o vom putea simți și trăi de-alungul vieților noastre.

“The Empire is a disease that thrives in darkness

It is never more alive than when we sleep”