În ultimele zile, după succesul neașteptat al partidului AUR la alegerile parlamentare, opinia publică s-a mobilizat să-l atace, mai degrabă individualizant, prin asociere, nu frontal. (Re)Descoperirea lui Lavric ca misogin public este mai degrabă o formă de spectacol pentru persoanele cu afinități progresiste, decât vreo lovitură adusă mișcării. Chiar dacă Călin Georgescu ar putea fi îndepărtat din viața publică pentru slăvirea lui Antonescu într-un clip pe YouTube, programul economic pe care îl propune va rămâne. În același timp, diferite voci minimizează riscul prezentat de AUR.
Pentru a înțelege obiectivele partidului, trebuie să încercăm o analiză mai amplă a mișcării, nu să ne oprim suficienți în câteva afirmații ale unor membri sau să frunzărim câteva texte de pe siteul de campanie, grăbindu-ne să le înscriem într-o grilă familiară.
Ideologie
S-a bătut foarte mult monedă pe ideea că ar fi partidul CPF, pornind de la co-președinția lui Claudiu Târziu și formularea primului pilon al programului, denumit familie, desigur obișnuita familie nucleară heterosexuală. Acest pilon fiind de fapt despre nerecunoașterea persoanelor trans și negarea dreptului la căsătorie și viață de cuplu a persoanelor gay. Lucru foarte adevărat, dar nu trebuie considerat un unic derapaj, ci trebuie inclus într-o ideologie mai amplă, în care familia nu are doar rol de reproducere, ci este principalul actor economic din societate, ba chiar este singura unitate socială validă.
Etno-naționalismul inaugurează programul și permează întregul discurs (prezent și el în campania CPF, dar mult mai subtil).
”De asemenea, având în vedere rapturile teritoriale la care România a fost supusă, luptăm pentru Articolul 1 din Constituția din 1923 privind teritoriul Țării și accentuăm articolul 3, punctul 4 din actuala Constituție, care spune că „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”.”
În centrul discursului naționalist nu este statul România, ci poporul român, a cărui răsfirare în diaspora este deplânsă. Iar în conferința de presă în care și-au anunțat victoria Simion a afirmat că partidele politice înființate pe baze etnice trebuie interzise prin Constituția României.
Totuși, identificarea ca român nu este un act colectiv de a identifica un opresor și o injustiție istorică care se perpetuează, cum a fost în cazul naționalismelor anti-imperialiste din America latină, Africa și Asia sau chiar al Irlandei. E un act personal. Printre principiile lor se număr așa numitul principiu personalist, conform căruia
„Persoana este unică, dar își afirmă unicitatea doar în relație cu alte persoane, structura firii umane fiind prin excelență una a comuniunii. Comuniunea este împărtășire, opusă masificării (reducerii la un numitor comun, la un număr) și, în egală măsură, individualismului.”
Iar în Proiectul de Țără
”Suveranitatea României trebuie trăită constant de fiecare român în parte.”
Pe plan internațional unirea cu Basarabia are rolul de a aduna „poporul român” într-un stat național care se poate impune ca lider în Europa Centrală și de Est, devenind suficient de puternic pentru a determina viitorul Uniunii Europene și a reprezenta interesul diasporei române. Care interese este asumat a fi întoarcerea în țară, integrarea în alte comunități și culturi fiind imposibilă.
Anticomunismul este un liant care leagă diferitele tendințe și atitudini. ”Ideologia de gen” este un atac al neomarxiștilor la adresa familiei. Uniunea europeană riscă să devină un ”imperiu socialist” care colonizează România, nu economic sau instituțional, ci cu „populații alogene”. Pe plan economic ”teza marxistă potrivit căreia doar producţia de scară asigură obţinerea unui nivel de trai ridicat” este greșită.
Program
Multe dintre obiectivele imediate se înscriu în linia tropilor comuni tuturor partidelor, împrumutând teme atât de la USR, PNL, cât și de la PSD, uneori chiar încălcând aparent principii fondatoare. ”Finanțarea masivă și cu prioritate a Educației și Sănătății”, întărirea statului de drept și a justiției, debirocratizarea și digitalizarea administrației publice și interconectarea bazelor de date ale instituțiilor publice, încetarea defrișărilor ilegale, reducerea progresivă a impozitării familiilor în funcție de copii (declarația de la Țebea), construirea de autostrăzi, facilități legislative pentru a depăși criza forței de muncă (Campania Repornește România).
Aceste puncte capătă vitalitate mulțumită factorului de noutate al partidului (nu neapărat al oamenilor care-l compun), alăturate atât unor propuneri vădite anti-sistem, cum ar fi antivaccinismul (10 Obiective A.U.R) și împiedicarea serviciilor de a interveni în politică (Declarația de la Țebea), precum și menționarea unor subiecte intenționat ignorate în discursul public și politic, cum ar fi marile privatizări și posibilitatea recuperării prejudiciilor din urma acestora.
Totuși asta nu înseamnă că viziunea pe care o propun este așijderea, doar împachetată într-un limbaj mai bombastic. Primul punct al declarației de la Țebea indică către proiectul de țară elaborat de Călin Georgescu, propunerea lor pentru prim-ministru. Georgescu este citat și de Lulea Marius Cătălin, președintele Organizației oamenilor de afaceri din cadrul AUR, pe blogurile Adevărul.
Georgescu a fost atacat pentru simpatiile față de Antonescu, adunând la acuzațiile de neo-legionarism aduse partidului. Evident, moral putem să ne oprim aici, dar Proiectul de țară mi se pare cel mai interesant și terifiant lucru legat de AUR, iar prea puțină lume s-a oprit asupra lui.
Nu există suprapunere 100% între Proiectul de țară și propunerile AUR din campanie, dar ambele converg în jurul scutirilor de impozit ca stimulent pentru a atrage românii înapoi în țară și mai ales la țară, criticii „capitalismului de cumetrie”, dar în lipsa oricărei referiri la taxarea averilor sau capitalului, revendicarea unei a treia poziții între stânga și dreapta, apoi transformarea României într-un pol de putere politică și economică în regiune.
Putem deci să presupunem că sub propunerile relativ convenționale de campanie ale AUR, se ascunde sprijin pentru programul lui Georgescu, care cere reorientarea economiei către modelul distributist.
E important de discutat această viziune economică, deoarece unele dintre puncte, luate în izolare, pot fi atractive pentru oamenii de stânga și se suprapun cu revendicări progresiste. De exemplu încurajarea economiei cooperativiste, mutualizarea firmelor falimentate, revitalizarea mediului rural, încurajarea utilizării energiei regenerabile, denunțarea neoliberalismului, precum și folosirea frecventă a unor termeni ca „dezvoltare sustenabilă”, „solidaritate” sau „dreptate economică”.
Dar, așa cum ține să ne atenționeze, distributismul nu se referă la „redistribuția avuției din modelele socialiste”, ci la o mare distribuție a actorilor economici, ca în rețele distribuite. Se vede asta foarte clar din măsurile propuse pentru a se ajunge la acest model.
- Impozitare zero, timp de 10 ani, a sectorului IT din România. Sectorul românesc de IT are capacitatea să devină unul dintre primii jucători mondiali.
- Impozitare zero, timp de 10 ani, a gospodăriei ţărăneşti de subzistenţă.
- Impozitare zero a oricărei ferme mici şi mijlocii care face parte dintr-o cooperativă legal întemeiată.
- Impozitare zero a întregului ciclu de producţie şi distribuire a produselor tradiţionale româneşti care îndeplinesc sau depăşesc normele agriculturii biologice.
- Facilitarea achiziţiei de unelte agricole şi alte materiale pentru producţia de hrană sănătoasă.
- Asistenţă gratuită pentru accesarea fondurilor europene de către cooperativele de producţie şi distribuţie.
- Tinerii şi persoanele între 50-65 de ani care se mută în sate depopulate şi care fac dovada exercitării unei activităţi productive vor fi scutiţi de la plata tuturor impozitelor timp de 10 ani. Prima de instalare va consta în produse româneşti (unelte, articole casnice, materiale de construcţie etc.) în valoare de 30.000 euro. Vor primi subvenţii la hectar la nivelul mediei europene.
- Măsuri de încurajare a absolvenţilor universităţilor să se instaleze şi să se implice în comunităţile rurale.
- Românii din diasporă care se repatriază vor primi scutiri de taxe şi facilităţi pentru deschiderea unei afaceri.
Proiectul afirmă că toate aceste scutiri de impozite și subvenții nu sunt nesustenabile, întrucât se va elimina risipa bugetară, iar statul ”dădacă” va fi limitat.
Distributismul este de fapt sistemul economic al micilor antreprenori agrari:
”De pildă, distributismul este parte integrantă a tradiţiei antreprenoriale americane, a republicii micilor proprietari stabilită de Thomas Jefferson şi James Madison la începutul veacului al XIX-lea. Timp de două sute de ani, micile afaceri au fost o primă sursă de bunăstare în Statele Unite.”
Cooperativizarea economiei nu are ca scop organizarea democratică a muncitorilor, pentru a-și decide singuri activitatea și maniera în care o întreprind, ci „armonizarea” relației dintre muncitori și capital. În aceeași idee programul vorbește nu despre sindicate, ci despre bresle, organizațiile înființate în 1938 de către Carol al doilea după modelul corporațiilor din Italia fascistă pentru a înlocui sindicatele. Breslele puteau reprezenta o singură profesie, reprezentau atât meșteșugari, cât și muncitori, chiar dacă aveau interese opuse, se puteau extinde într-un singur regat și nu aveau voie să colaboreze cu organizații internaționale.
Să punem cap la o serie de idei din program:
„Revoluţia sustenabilităţii îi va transforma pe mulţi români în proprietari, producători şi consumatori de energie, care nu vor mai depinde de energia centralizată. Independenţa energetică nu înseamnă decuplarea de import, ci se traduce prin faptul că românii trebuie să aibă în proprietate şi gospodărire propria sursă de producere a energiei regenerabile (solară, eoliană) în baza conceptului de „energie distribuită”.
[…]Americanii, ca şi comuniştii, au întreţinut cultul tractorului, al agriculturii mecanizate. Tractorul simbolizează trecerea de la o agricultură bazată pe energia solară gratuită la una dependentă de combustibili fosili şi o lungă listă de furnizori.
Ferma industrială are un singur avantaj: foloseşte mai puţină forţă de muncă. Nu se ia însă în consideraţie faptul că mai putină forţă de muncă în agricultură înseamnă mai multă mecanizare, care cere o enormă cantitate de energie neregenerabilă.
[…]Trebuie să abandonăm iluziile agriculturii industriale şi să revenim la agricultura tradiţională.
[…]Vom dezvolta economii agricole locale (EAR).[…] [Care] ar furniza ţării hrană de calitate care este un factor-cheie în asigurarea stării de sănătate fizică; ar asigura autonomia alimentară a României şi ar constitui una dintre bazele producţiei pentru export; ar îmbunătăţi în mod substanţial ocuparea forţei de muncă prin relocalizarea ei în zonele rurale; ar păstra tradiţiile şi valorile româneşti şi ar promova solidaritatea socială.”
Astfel, putem intui forma economiei distributiste, atunci când punem în relație accentul preponderent pus pe agricultură, cu dese, dar vagi, mențiuni ale sectorului IT, utilizarea energiei regenerabile la scară personală și dimensiunea gospodărească a unităților economice.
Să revenim la cei trei piloni, Familia, Etno-naționalismul și anticomunismul. Anticomunismul departe de a fi doar (sau măcar) o reacție la experiența comunismului de stat este chiar enunțarea acestui principiu de organizare socială în rețele de mici producători, a căror armonie externă este atinsă prin aparținerea comună la românism și internă prin relațiile de familie. Individul își poate afirma individualitatea doar într-o comunitate, o comunitate dată pe de-o parte de identitatea etnică și pe de altă parte de familie. Familia asigură reproducerea, evident, dar tot familia educă, familia îngrijește, dacă se poate familia dă de muncă. Sistemele publice de educație, sănătate, munca salariată la patron alături de oameni din tot felul de alte comunități sunt mărci ale masificării și ale erodării identităților fundamentale ale omului. De aceea economia țării trebuie să fie spartă, luată atât din mâinile statului, cât și al marelui capital, organizată în jurul a numeroase mici firme și așa-zise cooperative.
Ceea ce se întrevede este o economie dezindustrializată, agrară, bazată nici măcar pe servicii sau consum, organizată în jurul unor mai mici sau mai mari ferme de familie denumite cooperative și sprijinite de stat pentru asta, unde proprietarii suplinesc necesarul substanțial de forță de muncă mecanică cu lucrători lipsiți de reprezentare sau de protecția statului dădacă. Este un sistem aberant, cel mult o parodie a unor transformări necesare pe care le va contamina, care nu s-ar putea susține, dar care poate fi urmărit, proces în care va produce daune inestimabile.
Pentru mai multe informații privind ideologia AUR, puteți consulta și episodul de Dezarticast din data de 09.12.2020 cu titlul „După alegeri se numără legionarii: