Manualul tancului financiar este în particular o satiră la adresa cărților de ”self-help” îmbrăcate în limbaj economic precum Tată bogat, tată sărac sau 4-Ore, săptămâna de lucru și în general la ideologia care a permis acestor cărți să devină bestsellere internaționale.
Ce reușește această carte nu este doar un act de debunking prin umor. Rescrierea polifonică a diferitelor capitole din astfel de cărți, articole din reviste de specialitate sau chiar statusuri de FB nu reușește doar scoaterea în evidență a contradicțiilor inerente atât sfaturilor financiare în sine date de acești experți, cât și a faptului că, în ciuda succesului industriei consultării financiare în rândul populației generale, averile reușesc cumva să se concentreze în mâinile celor puțini, iar inegalitatea crește amețitor împingând marea majoritate a cetățenilor într-o formă sau alta de precaritate. Ba mai mult, intervenind asupra discursului reușitei individuale prin utilizarea inteligentă a resurselor, colectivul Dezarticulat evidențiază natura hegemonică a acestui fel de a ne raporta la timp, bani, resurse și persoanele din viața noastră.
Capitolul în care naratorul tanc financiar vorbește despre drămuirea timpului, pendulând abil printre clișee, este de-a dreptul înălțător și o savuroasă revendicare a teoriei valoare-muncă. Vorbind nu mult diferit de un Timothy Ferriss, de unde și una dintre multele surse de umor, doar schimbând emfaza unor afirmații Tancul financiar ne arată că nu putem evada din brațele legăturii dintre timp, muncă și bani. Revoluția marginalistă s-a petrecut doar în turnurile de fildeș ale academiei pentru a reteza legitimitatea teoriei economice marxiste. Dar, așa cum ne arată Tancul financiar, marginalismul este doar un scurtcircuit, un truc intelectual de laborator, în timp ce cărțile de financial advice vorbesc constant despre cum ”time is money” și cum putem extrage cât mai multă valoare din munca noastră.
Iar probabil cel mai puternic exemplu al revendicării acestei teorii este însăși existența acestei cărți pe piață, ca o marfă în care a fost investită muncă și timpul colectiv al redacției trepanate. Spre deosebire de moda livre-objet, o revoltă împotriva industriei de carte care a fost repede recuperată de către sistemul capitalist ca doar încă unul dintre multele mijloace prin care capitaliștii să-și poată stoca valoarea muncii altora, Manualul tancului își face loc pe piață la o valoare de schimb convenabilă, proporțională cu timpul investit, cerută nu după principii marginaliste, ci ca recunoaștere a efortului investit de către autori în producerea bunului. Gen, cumpărați cartea asta în pula mea că au muncit niște oameni la ea.