Viața politică a Statelor Unite este caracterizată prin cantitatea obscenă de bani pe care miliardarii/ele și corporațiile o cheltuiesc pentru a influența rezultatul alegerilor și deciziile politicienilor. În rândul țărilor dezvoltate, Statele Unite este un caz extrem de permisivitate a finanțării campaniilor electorale. Legile electorale și de lobby permit o situație în care industria de combustibili fosili cheltuiește sute de milioane de dolari în fiecare ciclu electoral. La alegerile din 2016, Republicanii au primit ~100 de milioane $ de la industria petrolului și a cărbunelui. Rezultatul este că Statele Unite este singura țară din lume la momentul actual care neagă încălzirea globală, plănuind, împotriva opiniei publice și a recomandărilor comunității științifice, investiții masive în capacitatea de producție a combustibililor fosili.
Republicanii nu sunt singurul partid cumpărat de miliardari/e și corporații. Democrații la rândul lor primesc sume imense pentru a implementa politici pro-profit și a bloca politici pro-oameni. Sectorul farmaceutic și de asigurări medicale pompează bani în politicieni ca să nu se înființeze un sistem de sănătate public și gratuit. Marile bănci și fonduri de investiții cumpără politicieni pentru a face speculă și a prăda consumatori/are în voie liberă. Industria de armament pompează bani în ambele partide ca să promoveze un climat de instabilitate, războaie de agresiune și vânzări de arme. Big Pharma, Big Oil, Big Coal, Big Tech, Big Ag, Big Telecom, marile bănci, complexul militar-industrial, complexul carceral-industrial – toate polurile de influență ale marelui capital înțeleg că cele mai profitabile investiții sunt în politicieni. Iar politicienii ambelor partide, cu câteva excepții notabile, nu au scrupule în a fi cumpărați.
Nu avem loc pentru a detalia toate modurile în care SUA eșuează în a fi o democrație (s-au scris întregi lucrări despre asta). Însă putem adăuga, pe scurt, că Statele Unite au un sistem de vot uninominal, care avantajează cei mai mari jucători politici. În SUA există doar două mari partide, care nici măcar nu sunt partide în sensul european. Partidele americane sunt un fel de branduri care agregă colecții de politicieni cu programe politice și campanii de fundraising individuale. Partidele americane nu au programe politice colective și nu au membership permanent. E un mister că se și numesc partide.
Alți factori care afectează democrația americană sunt oligopolul presei (mijloacele de comunicare în masă sunt deținute de câteva megacorporații care modelează percepția publică în favoarea celor mai privilegiați/te), filibusterul Senatului (o procedură care permite senatorilor/arelor individuali/e să saboteze propuneri legislative), dezechilibrul muncă-viață (din cauza faptului că americanii și americancele muncesc așa mult, nu au timp să se gândească la politică și să ia decizii informate), imigranții și emigrantele fără acte nu au drept de vot (dacă toți ar vota, așa cum e drept, balanța politică ar înclina mai spre stânga), lipsa unei zi libere de vot la nivel național (dacă ești la serviciu, e greu spre imposibil să ajungi la vot). Adaugă la toate astea că, dintre toate țările dezvoltate, SUA este statul care acordă cele mai mari puteri ramurii executive și judecătorești, și obții condiții perfecte pentru înflorirea oligarhiei și a fascismului.
Extremismul politicii americane e surprins bine de un studiu întreprins la Priceton University, care concluzionează că punctul de vedere al elitelor afaceriste este principalul care contează în implementarea politicilor publice:
“Multivariate analysis indicates that economic elites and organised groups representing business interests have substantial independent impacts on US government policy, while average citizens and mass-based interest groups have little or no independent influence.”
“When a majority of citizens disagrees with economic elites and/or with organised interests, they generally lose. Moreover, because of the strong status quo bias built into the US political system, even when fairly large majorities of Americans favour policy change, they generally do not get it.”
Pentru a înțelege cum SUA a ajuns, în anul 2020, să aleagă între doi candidați oribili ca Biden și Trump, e important să înțelegem precaritatea trăsăturilor democratice și gradul extraordinar de fuziune între puterea politică și cea economică care caracterizează viața politică americană de mai bine de 200 de ani încoace. Lideri politici ca Biden, Trump, Pence, Harris, McConnell, Pelosi, Schumer sau Grassley nu au căzut din cer, ci au crescut dintr-un sol fertil oligarhiei. Prin urmare, e inutil să căutăm salvarea de Trump în sistemul care l-a produs – salvarea trebuie să vină de afară, de la mișcări sociale ca cele care luptă pentru climă, eliminarea banilor din politică, dreptul la avort și planificare familială, abolirea închisorilor și a poliției sau încetățenirea imigranților.