Alegeri în SUA – Analiză de fond

În câteva zile are loc o rundă de alegeri care e posibil să fie cea mai importantă din istoria speciei. Nu, nu mă refer la alegerile parlamentare din România, ci la alegerile prezidențiale și parlamentare din Statele Unite. Pe 3 noiembrie, americanii/ele merg la urne pentru a stabili dacă următorul președinte este Donald Trump sau Joe Biden și dacă Congresul va fi controlat de Republicani sau de Democrați. Rezultatul alegerilor va avea un impact crucial și de durată asupra capacității Statelor Unite și a comunității internaționale de a adresa crizele majore cu care ne confruntăm – încălzirea globală, pandemia de Coronavirus, inegalitatea extremă, instabilitatea financiară, evaziunea fiscală, militarismul, înarmarea nucleară și răspândirea fascismului. 

Nu cred că victoria lui Joe Biden și un Congres cu majoritate Democrată vor face aceste crize să dispară. Joe Biden și Partidul Democrat sunt parte din problemă. Joe Biden e un Republican moderat care reprezintă aripa de dreapta a Partidului. Democrații, la rândul lor, au pus ștampila pe multe din cele mai periculoase politici ale Republicanilor, au practicat o rezistență teatrală împotriva lui Trump, preferând să lase impresia că îi țin piept, dar abdicând constant de la mijloace substanțiale de a-l combate. Democrații sunt în mare măsură responsabili de consolidarea autoritară a puterii de stat și de inegalitatea extremă a societății americane, contribuind la condițiile care favorizează apariția de Trumpi.

Pe de altă parte, oricât de inadecvați ar fi Biden și Democrații, Donald Trump și Partidul Republican sunt mai răi (mult mai răi, ca să fim exacți/te). Partidul Republican este o organizație fascistă pe față, care nici măcar nu mai mimează preocuparea pentru democrație sau drepturile omului. Agenda politică a Republicanilor, de un extremism rar și fără precedent în lumea dezvoltată, pare să fie dizolvarea completă a oricărei funcții sociale a statului american. În ultimii 4 ani (și cu mult înainte de asta, de fapt) Trump și Republicanii au atacat orice drept fundamental, orice măsură publică care are ca scop să-i ajute pe oamenii vulnerabili și care stă în calea profiturilor celor mai bogați/te.

Înainte să ne uităm mai în detaliu la diferențele dintre Biden și Trump, cred că merită analizat contextul mai larg în care se dă această luptă. Mai exact, trebuie precizat că Statele Unite nu sunt o democrație. Sistemul electoral american este o glumă proastă, și a fost așa dintotdeauna, cum mult înainte să apară Trump. Trump și Republicanii nu sunt o anomalie a politicii americane, ci sunt culminația sa firească. They’re as American as apple pie, cum ar veni.

Mulți/te români/ce sunt de părere nu numai că Statele Unite este o țară democratică, ci chiar că este un standard al democrației, o culme spre care trebuie să privim cu admirație și pe care trebuie s-o imităm. Când auzi vorbindu-se despre Statele Unite în presă, în mediile academice, în societatea respectabilă, presupunerea că este o țară democratică și civilizată este un reflex. În ciuda mitologiei din jurul Statelor Unite, polurile de opinie din România nu se uită niciodată, cu o minimă gândire critică, la ce se întâmplă de fapt acolo, deși există suficiente resurse care pot fi consultate.

Printre primele lucruri care sare în ochi la sistemul electoral american este că pentru a vota trebuie întâi să te înregistrezi personal – nu poți vota direct. Cerința de a te înregistra reprezintă o barieră, care poate fi manipulată de autorități pentru a împiedica persoanele de culoare sau persoanele fără venituri să voteze, într-un fenomen cunoscut ca voter suppresion. În rândul țărilor dezvoltate, Statele Unite are cel mai restrictiv sistem de înregistrare. În consecință, are printre cele mai mici rate de participare la urne.

Un alt defect electoral este faptul că Senatul, House of Representatives și Electoral College nu sunt reprezentative. De exemplu, fiecare stat american, indiferent de populație, are dreptul la 2 senatori sau senatoare. Consecința este că votul cuiva din Wyoming valorează cât 70 de voturi ale cuiva din California. Lipsa de proporționalitate a cotelor de reprezentare avantajează structural statele rurale, care tind să fie mai conservatoare. Cotele de reprezentare pentru House of Representatives n-au mai fost actualizate din 1929, pentru că rasiștii din Sud ar fi pierdut locuri în Congres din cauza schimbării demografice. Colegiul Electoral i-a permis lui Trump să devină președinte, deși a primit cu 3 milioane de voturi mai puțin  ca Hilary Clinton. Unele teritorii – District of Columbia și Puerto Rico – nici măcar nu sunt state, prin urmare nu sunt reprezentate deloc în ramura legislativă. 

Imaginați-vă o Românie în care București nu este reprezentat în Parlament, în care fiecare județ are 2 senatori/are, în care Camera Deputaților se alege după circumscripții stabilite pe vremea Regatului și în care președintele e ales de un fel de Cameră a Deputaților înființată pe vremea fanarioților care n-are nicio obligație legală să voteze ca populația – exact așa e în SUA acum.

[Acest articol face parte dintr-o serie despre alegerile din SUA
Partea a doua: Democraţia captivă intereselor capitalului
Partea a treia: Înfrângerea lui Trump este doar primul pas din înfrângerea fascismului]