Ieși la vot și alege: dreapta confuză sau stânga inexistentă

    32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.

    33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. (Evanghelia după Matei)

Stânga nu înseamnă caritate mercenară

Zilele trecute, printre sughițuri și lamentații, Gabriela Firea mărturisea că renunță la candidatura pentru Primăria Capitalei dacă un alt candidat de stânga o va întrece în sondaje. Asta-i ca și cum Putin ar promite că demisionează din funcție dacă se găsește cineva mai Putin decât el. Fosta prezentatoare de știri a ilustrat spontan și fără intenție o tristă paradigmă a societății noastre: lipsa completă a stângii din politica românească. 

Cât de greșită este concepția oamenilor publici de la noi despre această parte a spectrului politic reiese chiar din faptul că doamna Gabi crede că voucherele pe care le zvârle sporadic spre pensionarii Bucureștiului îi certifică orientarea de stânga. Atât neoliberalii, cât și autodeclarații  socialiști de pe la noi văd măsurile sociale ca pe o pomană cu bani publici, în loc să-și dea seama că nu revoluționezi cu nimic sistemul care face posibilă această inegalitate și sărăcie cruntă dacă dai o pungă de mălai înainte de alegeri.

Naivi sau vicleni și corupți ca Escobar, ei susțin acte de caritate izolate, ca și cum colacii împărțiți la parastase ar schimba profund o comunitate. Dacă ar fi cu adevărat de stânga, ar ști că problema fundamentală stă la baza societății și asta trebuie răsturnat. Chiar dacă neoconservatorii de pe la noi (dintre care mulți au făcut zid timp de atâția ani în jurul lui Traian Băsescu) te avertizează, imediat ce spui asta, cu privire la primejdiile schimbărilor radicale, punându-ți eticheta de neomarxist sau stalinist.

Scurtă lecție de istorie

Mereu lumea s-a organizat în asupritori și asupriți și toate aceste sisteme au murit la vremea lor, fiind înlocuite: sclavia romană care s-a stins odată cu Imperiul, feudalismul înăbușit de Revoluția Franceză, iobăgia din satele românești sau rusești anulată prin reformele din secolul al XIX- lea. Capitalismul  s-a născut, a proliferat, a eșuat de două ori (1929 și 2008), trece acum prin pandemie, rămâne să ne spună adepții pieței libere dacă și el va dispărea în aceeași ladă de gunoi a istoriei cu stăpânii de sclavi și moșierii care dăruiau din când în când câte un sac de știuleți înghețați, crezând că așa vor scăpa de problema țăranilor înfometați.

Milionari bugetari și libertarieni angajați la stat

Poate că e o abordare simplistă într-o oarecare măsură, deși nevoia de schimbare cred că este evidentă tuturor; dar cum să o faci cu Firea, Marcel Ciolacu sau baronii locali PSD? Ce înțelege din democratizarea pieței muncii o suprasaturată ca Olguța Vasilescu, socialistă convinsă de pe divanul casei boierești din Craiova? Cu atât mai amuzanți peneliștii demagogi care acuză de comunism partidul condus de milionarii bugetari, în timp ce ar avea destule motive ca să-l condamne doar pentru pesedism.

De partea cealaltă, găsești liberali agresivi, care vor să construiască autostrăzi din ajutoarele sociale (0,2% din PIB-ul României, cel mai mic procent din UE) și care, precum ministrul Cîțu al Finanțelor publice, propun salvarea sistemelor de Educație și Sănătate prin privatizare, pentru că, evident, statul e un prost administrator. Cât despre „salvatorii României„… aceștia vor observa cât de coerentă și apreciată este doctrina de centru-dreapta modern după numărul de voturi pe care îl vor primi la următoarele alegeri.   

Așadar, îi suntem recunoscători doamnei primar general al României, așa cum se autointitulase dânsa într-un discurs, pentru generozitatea de a evidenția că nici de data asta nu vom avea un candidat socialist la Primăria celui mai important municipiu din țară.

Și dacă tot vorbeam de lucruri care există de când e lumea, în contextul în care ne alegem în curând Parlamentul, iar manipulările se îndesesc, devin tot mai pregnante mitologiile cu care suntem agățați. Ateul convins îți va spune că explicația trăsnetului care izbise copacul de lângă peștera omului preistoric, ajutată de limbaj, a fost poate primul dintre mituri; chiar dacă reprezintă fundamente ale coeziunii grupului, ele rămân prin excelență false și sunt folosite de cei puternici pentru a stăpâni gloatele. 

Dintre toate aceste imense isterii colective, una recentă este cea a liberalizării pieței; oameni de 30-40 de ani, cu un salariu mediu sau puțin peste se declară adepți ai acestei profitabile religii, al cărei ultim pontif a fost Milton Friedman și a cărei dogmă centrală este ideea lui despre statul minimal. Culmea absurdului e reprezentată de acei neoliberali care lucrează la stat: chiar premierul nostru, Ludovic Orban, bugetar de când se știe (dacă nu iei în considerare munca la o afacere din Târgu Mureș a unui amic de al său), este revoltat de lipsa de empatie a românilor față de profiturile marilor companii.

Această mare minciună, a celui inventiv, competitiv, care-și asumă riscurile și reușește orișicare ar fi locul din care pleacă, funcționează de minune la noi în țară, mai ales printre cei a căror cultură se rezumă la citate de pe Instagram; iar asta e mană cerească pentru politicienii dreptei, care plâng de mila investitorilor și încurajează ura față de minoritățile vulnerabile, cum sunt asistații social, acei leneși trăind din banii noștri. Același Cîțu aproape că i-a certat pe jurnaliștii interesați de mărirea cu 40% a pensiilor, în condițiile în care zecii de mii de firme ar da faliment. Da, până la urmă oamenii se nasc și mor, dar bunăstarea firmelor trebuie să rămână în centrul preocupărilor statului. Sau era invers?…