Cum vara asta e indicat să stai mai mult prin casă și să îți păstrezi distanța de ceilalți, am compilat o listă de cinci cărți pe care să le citești în loc să ieși la bere în oraș.
Katrine Marcal – Cine i-a gătit cina lui Adam Smith?
Când vorbim tradiţional de economie şi despre succesul în viaţă, vorbim despre un bărbat care prin inovaţie, forţe proprii şi alegeri raţionale luate în interesul personal reuşeşte în competiţia pieţei libere să acumuleze avere şi să o cheltuiască în cel mai optim mod cu putinţă. Acesta este mitul lui Homo Economicus, pe care Katrine Marcal îl expune, arată cum a fost creat şi îl demontează, folosind un limbaj simplu şi exemple din istorie, anecdote şi povestiri.
O voce contrară ideologiei economice dominante (deseori ascunsă) cu care sunt bombardaţi liceeni în toate aspectele vieţii, cartea lui Marcal este un primer bun şi relativ cuminte despre rolul invizibilizat al femeilor în teoria economica, despre importanţa muncii domestice şi de reproducere şi despre cum cooperarea ne defineşte mai mult decât competiţia. Iar dacă citiţi cartea lui Marcal şi vi se pare interesantă, poate Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului de Friedrich Engels e o bună următoare lectură.
Mihail Sebastian – Jurnal 1935-1944
Una dintre cele mai importante cronici a ascensiunii fascismului în Europa, Jurnalul lui Mihail Sebastian este una dintre cărțile pe care ar trebui să le citească toată lumea, nu doar pentru imensa valoare istorică și pentru lirismul textului, dar și pentru că prezintă dintr-o altă lumină o bună parte dintre autorii canonului literar românesc care se predă în licee astăzi. Cum nimic nu vorbește mai elocvent decât textul sursă, vă prezentăm două scurte citate din acesta:
„Cred că ce e mai tare în omul ăsta [Camil Petrescu] e inconștiența – fiindcă numai din inconștientă poate povesti (fără să-și dea seama că faptul e odios) cum acum câtva timp, când Poldy Stern l-a rugat să-i primească la el niște hârtii personale și să i le ascundă – nu numai că l-a refuzat, dar a telefonat lui Zăvoianu, prefect de poliție pe atunci, raportându-i cele întâmplate și adăugând că el, Camil Petrescu, își declină orice răspundere și nici nu garantează că acele hârtii refuzate de el conțineau simple contracte comerciale sau dolari! Denunț, oribil denunț – și Camil nu are atâta sensibilitate câtă ar trebui ca să înțeleagă și să se înspăimânte.”
„Lungă discuție politică cu Mircea [Eliade], la el acasă. Imposibil de rezumat. A fost bric, nebulos, plin de exclamații, interjecții, apostrofe… Din toate astea nu aleg decît declarația lui – în sfârșit leală – că iubește Garda, speră în ea și așteaptă victoria ei. Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Bălcescu, Eminescu, Hajdeu – cu toții au fost la timpul lor gardiști. […] În ce-l privește pe Gogu Rădulescu (domnu’ Gogu, cum spune Mircea ironic), studentul liberal care a fost bătut cu frânghii ude la sediul gardist – foarte bine i s-a făcut. Așa li se cuvine trădătorilor. El – Mircea Eliade – Nu s-ar fi mulțumit numai cu atâta, ci i-ar fi scos și ochii. Toți cei care nu sunt gardiști, toți cei care fac altă politică decât cea gardistă sunt trădători de neam și merită aceeași soartă.”
Din 2016, Jurnalul lui Mihail Sebastian este în domeniul public și poate fi descărcat gratuit de aici, alături de volumul De două mii de ani / Cum am devenit huligan al aceluiași autor.
Terry Pratchett – Going Postal și Making Money
Ca tot restul cărților lui Terry Pratchett, Going Postal și Making Money vorbesc în glumă, într-un univers soft fantasy despre teme serioase, cum ar fi standardul de aur, natura umană și credința. Pe deasupra, sunt niște cărți de aventuri fantastice al căror protagonist e un fost escroc și în care apar zei, criminali, avalanșe de scrisori și golemi cu totul și cu totul de aur.
John Berger – Feluri de a vedea
Deși elevii au cursuri de educație artistică timp de zece ani, în cel mai bun caz rămân cu câteva noțiuni privind curentele artistice pe care le-ar căpăta după câteva ore de răsfoit plictisiți Wikipedia sau privit clipuri de pe YT care sintetizează (The Art Assignment, de exemplu) ce scrie într-un manual introductiv de istoria artei. În cel mai rău caz dezvoltă traume și nu or să mai pună niciodată mâna pe creion sau pensulă. Eventual dacă fac un liceu de profil capătă noțiuni de desen academic. Aproape nimic care i-ar ajuta să navigheze o lume din ce în ce mai vizuală, în care contează nu doar retorica cuvântului, ci și a imaginii.
În Feluri de a vedea, carte bazată pe documentarul de la BBC Two cu același nume,John Berger trage un fir roșu de la pictura renascentistă în ulei până la fotografiile folosite în reclame și-l trece prin istoria dezvoltării Europei moderne pornind de la mișcarea îngrădirilor din Imperiul Britanic, la negustorii italieni, la dezvoltarea rolurilor de gen pe care le considerăm incorect ca fiind naturale.
Departe de a folosi un ton declarativ, radical, Berger ne invită pur și simplu să privim, să ne gândim la subiectul din diferite tablouri, la motivul pentru care a fost ales și la maniera în care este reprezentat. Citind atent și sobru diferite portrete, scene mitologice și peisaje, dizolvă negura indusă de critici țepănoase și lasă adevăruri șocante să ne privească senin în ochi.