Într-un video intitulat AM PICAT BACU, vloggerul și interpretul Selly critică sistemul de învățământ românesc. Obiecțiile sale principale țin de natura programei, pe care o consideră învechită și potrivită pentru anul 1990, nu 2020. Menționează, într-adevăr unele aspecte absolut necesare precum educația sexuală, dar cel mai mult spațiu acordă lipsei din curriculă a cursurilor dedicate succesului în afaceri sau măcar finanțelor personale. Problema reducându-se nu la faptul că școala românească nu are destui bani, ci că nu te învață să faci bani. Iar în încheiere, tânărul antreprenor recomandă spectatorilor săi să citească Sapiens – Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari, pentru a învăța din ea ce n-au învățat în 12 ani de școală.

Momentul recomandării a fost capturat și transformat în meme pe rețelele de socializare, înlocuind cartea lui Harari cu tot soiul de volume, majoritatea irelevante, de unde și potențialul comic al postărilor. În cele ce urmează propunem și noi câteva cărți despre istorii românești și universale pe care ne-am bucura dacă adolescenții români le-ar citi.

Pentru a înțelege lumea. Introducere în analiza sistemelor-lume

În The Modern World System Immanuel Wallerstein își propune să prezinte istoria lumii moderne într-o manieră insolită, topind revelațiile sociologilor, istoricilor și economiștilor într-o poveste care are nevoie de patru volume substanțiale să se desfășoare. Ce reușește în Pentru a înțelege lumea. Introducere în analiza sistemelor-lume e să sintetizeze acea poveste într-un volumaș de 120 de pagini, scris într-un limbaj clar și accesibil, care oferă o perspectivă complet nouă asupra dezvoltării lumii moderne.

Maus

În Maus, Art Spiegelman a realizat mult mai mult decât să redea experiența tatălui său în lagărul nazist. Este o interogare a însuși actului de a spune o astfel de poveste, a posibilității autenticului și eticii exploatării unui astfel de subiect. Dar nu ar fi fost un succes zdrobitor fără prezentarea sobră, lipsită de sentimentalism și dorința de a șoca nu doar a ororilor nazimului, ci și a perioadei care le-a precedat, când lumea își urmărea propriul curs banal chiar și în timp ce Auschwitz se pregătea să-și deschidă porțile, precum și rana intergenerațională lăsată de Holocaust.

Homoistorii – Ieșirea din invizibilitate,

Dacă educația sexuală lipsește din programă, evident că lipsește și discuția despre orice fel de alte orientări sexuale și identități de gen decât cea cis-heterosexuală. Iar în momentul de față o istorie propriu-zisă a persoanelor queer, s-ar putea scrie doar cu deosebit de mult efort. Ceea ce nu înseamnă că românul s-a născut heterosexual. Florin Buhuceanu găsește dovada existenței persoanelor LGBTQIA+ în scandalurile consemnate șoptit la începutul secolului XX, în catalogarea și criminalizarea actelor sexuale din Codul Penal din 1936 și represiunea violentă a statului comunist. Reușește și să consemneze un crâmpei de istorie pentru studii viitoare intervievând 20 de bărbați homosexuali și două femei lesbiene despre experiențele lor personale.

Feminismul celor 99% – Manifest

Feminismul lipsește cu desăvârșire din educația oferită de școala românească. Chiar și atunci când, de exemplu, operele literare studiate s-ar preta deosebit de bine unor comentarii feministe. De aceea, este foarte probabil ca primele sau chiar singurele contacte cu feminismul ale unui adolescent român să vină ori din zona culturii pop care a canibalizat cinic limbajul progresist ori, mult mai rău, pe fondul denaturărilor mesajului feminist de către criticii săi reacționari. Manifestul scris de Cinzia Arruzza, Tithi Bhattacharya și Nancy Fraser este un corectiv perfect, formulând nevoia unui feminism al solidarității împotriva exploatării, comunicat printr-un limbaj direct și asertiv. Un feminism de pe urma căruia beneficiază nu doar câteva femei albe din țări dezvoltate, ci toate persoanele care suferă de pe urma intersectării capitalismului cu patriarhatul și rasismul.

Îndrăznește să dezamăgești – O copilărie în Turcia

De istoria recentă școala românească nu prea se atinge, iar canalele care se ocupă de ea o fac prin prisma unui anti-comunism care își întinde abuziv obiectul muncii până în momentul prezent. Romanul grafic al lui Özge Samanci prezintă o copilărie și adolescență în Turcia anilor 80 și 90 marcată de toate locurile comune ale unei experiențe pe care o credeam eminamente românească (lipsuri materiale, corupție, deconectare de la cultura vestului). Astfel, din paginile volumului reiese că sunt multe lucruri mai importante pentru destinul unei țări decât denumirea partidului de la conducere, de la soluțiile găsite pentru a construi statul național, la felul în care este angrenată economia țării în economia globală.

Epoca Traian Băsescu 

Volumul coordonat de Costi Rogozanu și Florin Poenaru este o radiografie complexă a unei perioade din istoria foarte recentă care influențează mai mult cum arată acum România decât alte perioade. Este importantă mai ales pentru că în programa școlară se discută destul de puțin despre prezent și istoria recentă. Dar mai ales pentru că perioadă Traian Băsescu a fost o epocă foarte tumultuoasă, marcată  de schimbări bruște și de criza, nici cei care au trăit-o nu pot oferi o perspectivă detașată de propriile lor preconcepții. De aceea un volum colectiv este o soluție bună pentru că dă posibilitate mai multor voci să descrie aspecte cât mai complexe de la cum a fost afectat accesul la sănătate în acea perioadă, ce s-a întâmplat cu protecția socială sau cum au fost transformate relațiile de muncă.

1913: Vara secolului

O romanță, un fanfic istoric, o colecție de tweet-uri din 1913 doar că din anii 2010. Vara secolului de Florian Illies e o carte extrem de ușor de citit care explorează ce făceau (sau poate făceau) mai multe personaje istorice de la începutul secolului trecut, cu un an înainte să înceapă Marele război. Îl urmărește pe Kafka, un funcționar public nevrotic îndrăgostit care refuză dragostea pentru că nu crede că merită. Pe Tito, tânăr mecanic sârb în Vienna care lucrează pentru familia regală. Pe Stalin care pleacă pentru prima oară în afara Imperiului cu diurnă de la rezistența comunistă. Totul e prezentat în paragrafe gen postări (scurte) Twitter sau Facebook, și ordonate cronologic pâna la declanșarea războiului.