În ultima sa carte, Diviziunea. Scurt ghid despre inegalitatea globală și soluțiile sale, Jason Hickel face un tur de forță al istoriei ultimelor 5 secole, criticând din temelii sistemul economic actual. Folosind un limbaj accesibil, o argumentație directă și generalizări îndrăznețe, Hickel atacă miturile legate de progresul global în lupta cu sărăcia. Acesta arată că dezvoltarea inegală dintre țări nu este accidentală sau firească, ci este rezultatul exploatării și opresiunii de care țările în curs de dezvoltare au suferit și suferă la mâna țărilor dezvoltate. Autorul enumeră la final câteva dintre soluțiile pe care societatea globală le poate implementa pentru a redresa dezechilibrele.
Jason Hickel dedică bună parte a cărții sale pentru a demonstra că inegalitatea extremă dintre Vest și restul lumii este rezultatul a cinci secole de exploatare colonială și neocolonială.
Atrocitățile comise de Columb sunt scandaloase și după standardele vremii în care trăia. În 1500, a fost arestat și investigat de coroana Spaniei pentru torturile și mutilările comise împotriva nativilor din Hispaniola.
Istoria decalajului începe cu 1492, când expediția lui Columb a ajuns în Bahamas. Profitând de pe urma faptului că localnicii erau pașnici și benevolenți, europenii i-au subjugat. Atrocitățile comise de Columb sunt scandaloase și după standardele vremii în care trăia. În 1500, a fost arestat și investigat de coroana Spaniei pentru torturile și mutilările comise împotriva nativilor din Hispaniola.
În primele decenii ale contactului inițial cu America, Columb și succesorii săi (Pizarro, Cortés ș.a.) au cucerit populațiile native, folosindu-se de avantajele tehnologice și biologice pe care le aveau (arme de foc, cai, viruși la care nativii nu avea imunitate). Cucerirea Americii s-a soldat cu prăbușirea statelor aztec, incaș și mayaș și moartea a zeci de milioane de indigeni. Înainte de sosirea lui Columb, America Latină avea o populație de 50-100 milioane. În urma contactului cu europenii, circa 95% din populație a murit, în principal din cauza bolilor infecțioase aduse de europeni.
Ce a adus Europa „Lumii noi”: mai întâi genocid, apoi sclavie
Silindu-i pe localnici la muncă în mine și jefuindu-le avuțiile, spaniolii și portughezii au obținut mii de tone de aur și argint din Lumea Nouă. Exploatarea Americilor le-a dat voie europenilor să-și depășească limitările interne de resurse, conferindu-le un avantaj economic semnificativ în raport cu restul globului. Europa suferea de un deficit comercial în raport cu India și China, care nu aveau nevoie de bunurile domestice ale europenilor, dar primeau metale prețioase. În absența argintului american, Europa ar fi avut un rol marginal în comerțul internațional, susține Hickel.
Pe lângă aurul și argintul extrase din America, care avea o utilitate imediată, europenii s-au ales cu sute de milioane de hectare de pământ arabil. Pentru a-l exploata, europenii au cumpărat, tot cu metalele prețioase americane, milioane de sclavi de pe coasta de Vest a Africii. Până în 1853, când comerțul cu sclavi s-a terminat, europenii au transportat peste Atlantic între 12 și 15 milioane de africani, mulți dintre ei murind pe drum.
Plantațiile lucrate de sclavi au fost o sursă de materii prime pentru economiile în dezvoltare ale țărilor vestice. Kenneth Pomeranz estimează că zahărul, bumbacul și lemnul exportat de Americi către Marea Britanie au necesitat circa 12 milioane de hectare de teren agricol, în contextul în care Marea Britanie dispunea în total de numai 7 milioane.
În viziunea lui Hickel, relația pe care Europa de Vest a stabilit-o în urmă cu secole cu coloniile americane, una în care periferia este forțată să ofere forță de muncă și materii prime ieftine și să primească bunurile finite produse de centru, s-a păstrat până în ziua de azi, și este motivul principal pentru subdezvoltarea țărilor din America Latină.
America nu a fost singurul continent care a avut de suferit din cauza Europei. În decursul secolului 19, India și China, atunci cele mai mari economii ale lumii, au fost forțate de britanici și de francezi să-și deschidă granițele comerciale. India în particular a suferit sub conducerea directă a coroanei britanice, secolul 19 fiind unul de stagnare, pe alocuri chiar de foamete catastrofală.
Hickel, inexact
Se poate admite că Hickel sacrifică metodologia în favoarea valorii de șoc. Unele statistici pe care le citează sunt suspecte. De exemplu, autorul susține că venitul per capita în India ar fi scăzut cu jumătate sub regimul britanic, fapt infirmat de Angus Maddison, pe care îl citează tot legat de istoria economică a Indiei. Cercetătorii care au studiat îndeaproape cauzele dominației Vestului (Maddison, Bairoch, Pommeranz ș.a.) ajung la concluzii mai nuanțate asupra problemei, fapt care nu transpare din cartea lui Hickel.
În orice caz, Hickel aduce argumente puternice în favoarea ideii că exploatarea Sudului global de către Occident a fost indispensabilă industrializării rapide a Occidentului. Dat fiind că trăim într-o perioadă în care inegalitatea economică este extremă, și că această inegalitate este apărată pe motiv că s-ar fi făcut cu voia bună a tuturor părților implicată, genul de discuție pe care o provoacă Diviziunea este necesară. În fond, dacă sistemul capitalist s-a născut din feudalism, sclavagism și colonialism, e firesc să ne întrebăm dacă piața liberă nu face decât să perpetueze inegalitățile originare ale acestor sisteme în care violența era explicită și asumată.
În episoadele următoare ale recenziei, vom relua și alte probleme tratate de Hickel.