Veganismul, ca practică antispeciistă, poate fi înțeles ca o poziționare politică împotriva opresiunii și a exploatării pe bază de specie. Acesta presupune atât schimbarea comportamentelor individuale de consum și stil de viață (pe cât posibil) cât și susținerea valorii vieților celorlalte specii pentru ele însele. Veganismul urmărește o regândire a relațiilor dintre oameni și celelalte specii, spre a crea spații mai egale și mai juste pentru toți și toate.
E demult timpul pentru organizare politică
Acum, să facem un pas în spate. Să luăm în considerare contextul prezent: ne aflăm într-o țară Est-Europeană, a cărei forță de muncă e exploatată de Vest, de țările la care unii dintre noi se uită cu admirație și speranță. Trăim într-un capitalism ale cărui resurse așa-zis interminabile par a fi pe sfârșite și care se lovește de schimbarea climatică încercând să profite și de pe asta. Suntem, mai ales, în toiul unei pandemii, pornită dintr-o relație abuzivă cu alte specii, care pentru sistem sunt doar mărfuri; susținută prin globalizare și transport internațional; și foarte periculoasă din cauza privatizării și sub-finanțării sistemelor de sănătate.
Acesta nu e un moment inocent. Nu e un moment lipsit de istorie, nu e un moment lipsit de viitor, și nu e, deloc, un moment în care amenințările la viețile noastre, și la viețile celorlalte animale, pot fi lăsate la întâmplare, nepolitizate și necontextualizate. Ideea că unii dintre noi suntem mai puțin valoroși decât alții nu se oprește la granița speciei, ea e folosită și între oameni, pentru a justifica practici rasiste, sexiste, naționaliste, abilitiste sau clasiste. Înlăturarea acestei idei, că valoarea unui individ poate fi contestată pe baza apartenenței acestuia unui grup anume, e o muncă pe care trebuie să o facem toți și toate, pentru fiecare dintre noi. E o muncă ce presupune și să includem și să luăm în serios viețile și vocile animalelor non-umane.
Omul nu e „singurul animal care cuvântă”. Celelalte animale au și ele limbaje complexe, prin semnale vocale, chimice sau mișcări ale corpului. Multe dintre ele au o cultură a grupului, învățând de la membrii mai vârstnici rutele de migrație sau locațiile cu hrană. Mai mult, omul nu e singura specie care ia decizii în grup – și celelalte animale acționează politic, de exemplu, exprimându-și votul legat de unde să meargă grupul prin mișcări ale corpului.
Să recunoaștem toate acestea, în mod sistematic, poate părea mult și pare să ceară o uriașă reconstituire a lumii noastre. Însă o regândire, redistribuire și reconstituire a întregii societăți e tocmai revoluția de care avem nevoie pentru a putea trăi unii cu alții în solidaritate, fără să obiectificăm sau să extragem profit de pe corpurile nimănui.
Faptul că unele dintre cele mai frecvente întâlniri dintre oameni și celelalte animale se petrec sub formă economică e și o dovadă a transformării corpurilor celor din urmă în mărfuri. Refuzul de a participa la această obiectificare e unul dintre primii pași și cu siguranță nu singurul necesar pentru o reală schimbare a condițiilor de viață ale animalelor. Deși în ultimii ani, la nivel global, numărul de vegani și vegetarieni a crescut, și consumul de carne a urmat o traiectorie ascendentă. Fără organizare la nivel politic și restructurare a formelor de producție, trupurile animalelor rămân „consumabile” în mâinile pieței.
Dincolo de criticile aduse veganismului, celelalte animale sunt aliatele noastre
Veganismul a fost deseori criticat ca fiind elitist, inaccesibil sau hegemonic cultural. Aceste critici însă par să își greșească ținta. Pentru oricine implicat în dreptate socială, accesul tuturor la mâncare sănătoasă e un deziderat – așadar, critica din partea stângii nu ar trebui să fie „Veganismul e inaccesibil”, ci, mai degrabă „Veganismul trebuie să devină accesibil. Accesibilizarea cărnii e făcută pe baza exploatării atât a oamenilor cât și a animalelor, iar sistemul agricultural pe care ni-l dorim nu trebuie să fie nociv niciunuia”.
Din punct de vedere al hegemoniei culturale, ar trebui să avem în vedere cum tocmai extinderea acestor practici agriculturale intensive și a monoculturilor sunt o urmare a colonialismului. Relațiile diverselor culturi cu animalele nu sunt definite de practicile vestice, iar a cataloga veganismul ca o practică albă și occidentală șterge istoriile altor popoare. Atât stânga politică, cât și oricine altcineva pentru care dreptatea socială e importantă, trebuie să ia în serios implicațiile practicilor antispeciiste, iar criticile la acestea ar fi folositoare dacă ar considera și vocile animalelor, fără să încerce să le minimizeze.
Să nu uităm că speciismul – atitudinea, gândirea și organizarea societății pentru a privilegia ideea de superioritate umană – e letal pentru alte animale, însă e nociv și pentru noi, oamenii. Iluzia aceasta a superiorității nu doar că face mai ușoară distrugerea ecosistemelor, în concepția naivă că totul e sau poate fi sub un control uman, ci ea duce și la alte forme de opresiune între oameni, justificate prin similitudinea cu animalul. Comparația unui grup de oameni cu o specie animală ajută la „înjosirea” și dezumanizarea lor, mai ales pentru că celelalte animale nu sunt considerate demne în ochii subiectului tipic-uman. Așadar, antispeciismul devine una dintre zonele în care trebuie să ne manifestăm solidaritatea antirasistă, antisexistă, antiablitistă și anticapitalistă.
Recunoașterea celorlalte animale ca aliate, nu resurse, în constituirea imaginarului pentru alte lumi, nu e doar un deziderat, ci o necesitate. Omul, oricât și-ar dori să fie altfel, și oricât ar încerca să justifice excepționalismul uman, e tot o specie printre alte specii, poate un pic mai așa, un pic mai altfel – așa cum și liliecii sunt un pic mai așa, sau mai altfel, față de balene. În contextul crizei climatice și a unui eveniment de extincție în masă pe care îl trăim acum, a învăța de la celelalte specii, și a proteja ecosistemele în care noi trăim împreună cu ele nu e doar o acțiune visătoare, făcută din milă, ci poate fi chiar sursa noastră de reziliență.
Șapte idei pentru o gândire antispeciistă
- Observă faptul că știm destul de puțin despre celelalte animale și urmărește cum cunoașterea s-a străduit de-a lungul timpului să creeze un fals excepționalism uman
- Observă cum, la fel ca noi, celelalte animale nu au doar un specific al speciei, ci fiecare e un individ cu preferințe proprii, făcând parte uneori din grupuri cu cultură proprie
- Observă cum anumite cuvinte normalizează folosirea altor animale pentru uz uman (de ex. cuvinte specifice pentru părți ale corpului animal procesate într-un anumit fel)
- Observă folosirea limbajului speciist (de exemplu, asemănarea cu o altă specie ca insultă) și atrage atenția
- Urmărește cum alte lupte contra opresiunii se leagă de lupta antispeciistă și include dimensiunea antispeciistă în propriul tău activism
- Recunoaște propriul tău privilegiu uman în detrimentul altor specii, cât și propria poziționare în raport cu alte sisteme de putere și privilegiu (de clasă, rasă, gen, orientare sexuală, vârstă, abilitate, etc.) și acționează conștient
- Nu folosi dificultățile altor grupuri de oameni (din motive de sănătate, buget, locație geografică etc.) sau propria ta poziționare teoretică legată de schimbare socială (de ex. opoziția ta, de altfel validă, la practicalitatea schimbării prin practici alternative de consum) pentru a-ți justifica propriul consum și alte acțiuni speciiste