Într-un anunț care nu trebuia sa mire pe nimeni, Orban a declarat ca România va trebui să renunțe la producția energiei electrice bazată pe exploatarea de cărbuni, ca urmare a Acordului Verde European (Green Deal). Această declarație nu vine ca o surpriză, acordul nu era o noutate nici la începutul anului când părea că Orban a aflat pentru prima oară de “ambitia obiectivelor” stabilite de Comisia Europeană.
Oamenii de știință, mișcările civice și jurnaliștii vorbesc de ani buni despre urgenţa de a reduce emisiile de gaze de seră; până și adolescenții se (auto)educă despre tranziția energetică și cer liderilor politici să acționeze cât mai repede. Dar cu toate acestea, deputata USR, Cristina Prună, care se dorește atât faţa tinerilor în politică cât și experta pe subiecte de energie (incluzând energie regenerabilă), a fost şocată de afirmația premierului, numind-o “o gafă impardonabilă”. Aceasta a argumentat dramatic că nu putem să renunțăm peste noapte la cărbuni, deși premierul nu a făcut nicio referire la asta și desigur asta ar fi imposibil de implementat.
“Producția de cărbune este esențială pentru sistemul energetic național și pentru securitatea energetică” este un adevăr parțial, simplificat, ținut artificial în viață de politicieni ca ea care ignoră priorităţile de mediu pe termen mediu-lung. Într-adevăr aproximativ un sfert din necesarul de electricitate al României este asigurat în prezent prin arderea cărbunelui. Dar în același timp există alternative mai puțin costisitoare și mai eficiente energetic decât cărbunele, mai ales considerând că utilajele miniere au nevoie de investiții semnificative, fiind într-o stare puternică de degradare.
Aceste investiții trebuie redirecţionate către energia din surse eoliană și solară, care în prezent nu este susținută suficient. Desigur că nu se va întâmpla peste noapte, dar asta nu e un motiv să amânăm până în ultima clipă această tranziţie, care oricum va trebui făcută în următorii 10 ani, nu în ultimul rând pentru a fi atinse angajamentele asumate din Acordul de la Paris privind schimbările climatice. Trebuie să începem discuția despre tranziția energetică astăzi, iar înainte de asta trebuie să îi acceptăm urgența. Sistemul energetic românesc nu a fost bine administrat în trecut și astfel nu vom putea renunța ușor la combustibilii fosili, dar trebuie sa începem să demarăm investiții spre energie regenerabilă.
Mai departe Prună începe să se contrazică singură și să îi dea dreptate lui Orban că avem nevoie să trecem la gaz și regenerabile, dar asta pentru că producția de cărbune nu va rezista în faţa noilor norme de diminuare a emisiilor. Nu pentru că este timpul să acţionăm împotriva schimbărilor climatice. Nici măcar pentru că cărbunii sunt mai puțin eficient energetic decât gazul. Ci pentru că așa au zis ăia din UE.
Şi apropo de pasiunea lui Prună pentru gaze, în special pentru exploatarea gazelor din Marea Neagră, un proiect de cel puţin 30 de ani plin de compromisuri în favoarea marilor companii petroliere, ce nu aduce în discuţie niciodată este că Uniunea Europeană are ca obiectiv ca până în 2050 să atingă neutralitatea carbonului (balansarea dintre emisiile și reducerea dioxidului de carbon din atmosferă prin absorbanţi sau eliminarea totală a emisiilor).
Aşadar România ar risca să investească puternic pentru un tip de producere al energiei ca în 10-20 de ani să fim nevoiţi să reinventăm sistemul energetic. În timp ce unele state renunţă complet la exploatarea offshore, în timp ce Banca Europeană de Investiţii a anunţat că nu va mai finanţa proiecte energetice pe bază de combustibili fosili din 2021 și chiar şi în timp ce marile companii petroliere se redirecţionează către energie mai verde, USR, partid care ar trebui să fie “nou și modern” rămâne blocat într-un prezent nesustenabil.
Pentru a atenua impactul economico-social al Acordului Verde European, Uniunea Europeană va putea oferi României, pe bază de proiecte, granturi nerambursabile în valoare de aproximativ 750 de milioane de euro. Astfel am putea deveni al treilea beneficiar al Fondului pentru Tranziţie Echitabilă. Cu toate acestea, Prună îşi doreşte “o serie de măsuri pentru a atrage investitori în zonele monoindustriale dependente de cărbune”. Pentru că USR nu crede că avem nevoie de un stat puternic care să poată face tranziţia energetică; aceasta trebuie făcută de corporații străine, în contextul pieței libere și al profitului. Şi doar o vorbă despre o tranziţie justă pentru lucrătorii și comunităţile din zonele miniere, crearea locurilor de muncă fiind aparent soluţia universală şi condiţia suficientă pentru asta.
Acum un an, tot în iunie, USR a scos ceea ce ei au numit un „policy brief” despre schimbările climatice în care toate soluțiile propuse de ei erau schimbări comportamentale individuale de tipul „înlocuiți brichetele cu chibrituri„. Un an mai târziu, USR demonstrează că în continuare nu are soluţii sustenabile pentru tranziţia energetică și priorităţile lor nu sunt mediul și oamenii.