Cum și de ce e mort rockul românesc (2)

Se cer niște clarificări la articolul meu mai vechi despre moartea rockului românesc. Multă lume zice că n-am ascultat destul și că încurc genurile și că oricum nu știu istoria. Adevărul gol-goluț e că nu am niciun fel de diplomă în rock, nu ca tot restul internetului, dar mă ambiționez să am o părere despre ceva ce nu e o știință exactă. Muzica e cultură, artă, deci o discuție despre ea n-are cum să fie nici măcar aproape obiectivă. Mereu o să fie subiectivă, și se poate rezuma foarte ușor la „îmi place că-mi place”, restul argumentelor sunt distracții de clubul de dezbateri.

Acum că m-am pus în siguranță pe poziția de “mie nu-mi pasă și poate nici nu cred”, hai să continuăm cu partea a 2-a din serialul “Cum și de ce e mort rockul românesc”. 

CUM SĂ NU EXISTE TRUPE POLITICE?! N-AI AUZIT DE TRUPA PROIECT DIN BRAȘOV?!

N-am zis de o grămadă de trupe care sunt politice, cum ar fi Luna Amară și Implant pentru Refuz, plus altele de care nici n-am auzit, dar pentru scopul discuției nu contează. Foarte bine și bravo lor că există și că fac muzică politică, dar eu vorbeam despre trupele mari de rock, care au overlap de fani și cu muzica comercială. Eram în liceu când am mers la un majorat unde am ascultat Nicolae Guță, Aaliyah și Omul cu Șobolani back-to-back, și niciunul dintre oamenii din seara aia nu au auzit de Implant pentru Refuz până în ziua de azi, și e ok. Zic doar că OCS sunt formatori de opinie mult mai vizibili, și nu-mi place ce opinii formează.

Problema mea e că trupele mari – care deja au prins rădăcini și adună public mare la concerte – își folosesc vizibilitatea doar ca să-și promoveze albumele și concertele, când ar putea să dea puțin din lumina reflectoarelor multelor probleme sociale pe care le avem.  

ISTORIC, ROCKUL A FOST DESPRE DROGURI ȘI SEX! DE CE VREI SĂ-L ÎNGRĂDEȘTI SĂ VORBEASCĂ DESPRE TEME SOCIALE?!

Istoric, muzica nu a vorbit despre nimic, fiind doar aer care-ți gâdilă timpanul. Doar pentru că un gen de muzică transmitea un mesaj la început, nu înseamnă că doar mesajul ăla poate să-l aibă pentru totdeauna. Nu e ca și cum metalele despre Iad, cavaleri, dragoni, draci și domnitori seamănă în vreun fel cu „See You Later Alligator”. Plus că în cazul rock-ului, era vorba de rebeliune și schimbat status quo-ul conservator. Dacă nu vezi subversivitate queer la Little Richard, aia-i treaba ta.

Tot istoric, rock-ul vorbește despre politică. De la Placebo la Manic Street Preachers la Idles la Oasis, toate trupe rock care vorbesc despre politică, fie în versuri, fie în interviuri, tot timpul. Placebo cântă despre cât de dezumanizantă e munca în “Slave to the Wage”; Liam și Noel Gallagher sunt simpatizanți laburiști vocali; în afară de 2 sau 3 piese, toată discografia Idles e politică, la fel și MSP. Avem Rage Against the Machine, Bob Dylan, The Clash, System of a Down, Nirvana etc, care au opinii politice și le exprimă fie în versuri, fie în interviuri. 

UHM… TU TE GÂNDEȘTI LA PUNK…

Nu fi pedant. Trupe punk sunt în Rock ‘n’ Roll Hall of Fame, trupe punk au luat Grammy pentru categorii rock, punk se mai cheamă punk rock. Care e diferența dintre un rocker și un punkist? Dar dintre un rocker și un metalist? Îmi completezi oracolul?

Ideea e că termenii sunt ATÂT de interschimbabili încât ce mai contează? Marele breakthrough Idles a fost să cânte în deschidere pentru Foo Fighters, a cărui solist a fost tobarul unei trupe de punk hardcore legendare și a unei trupe de rock alternativ și mai legendare. The Clash cântau punk, dar parcă era cam reggae și cam country. Nick Cave & The Bad Seeds ce dracu’ mai sunt?

Genurile nu înseamnă nimic, și nu are nimeni nevoie de o definiție academică, riguroasă ca să înțeleagă ce e rock, și oricum nu contează. Nu contează pentru că nu încerc să zic că ar trebui dată o lege care să oblice trupele de rock să vorbească despre comunism minim 15 minute pe lună și să se înregistreze. Nu zic nici măcar că ar trebui boicotați sau boicotate dacă nu vorbesc despre politică.

Mi-ar plăcea să văd trupele mari din România vorbind despre probleme sociale, asta e tot. Mi-ar plăcea pentru că nu avem un discurs cultural mainstream despre problemele astea, și pentru că e datoria fiecărui artist să-și folosească faima și notorietatea ca să facă și altceva în afară de publicitate.

Nu cred că rock-ul românesc trebuie să fie uniform. Bineînțeles că poți să ai piese despre despărțiri, anxietate, bucurii, de ce nu? Toate alea fac parte din viață. Dar pentru că nu trăim singuri, cred că rock-ul tre’ să vorbească și despre ce vezi, nu doar ce simți.