Învățământul privat vine la stat să își stabilească singur regulile după care funcționează

Rețeaua de școli private din România crește tot mai mult și într-un ritm tot mai puternic de ceva ani, cu sprijin politic și mediatic solid și transpartinic. Problemele din învățământ sunt multe, dar segregarea în funcție de veniturile familiei este una dintre cele mai importante și vizibile. Se întâmplă, desigur, în sistemul public și sper să scriu despre ce presupune asta (sunt comune cu școli segregate aproape integral, alte școli cu clase ierarhizate și, desigur, în orașele mari avem marea mică corupție de cumpărare a vizei de flotant din jurul „școlilor bune”). Dar toate aceste probleme din sistemul public, care, de bine, de rău, acum sunt văzute drept probleme, într-o lume în care învățământul privat este amplu dezvoltat devin parte din normal. Segregarea devine, de fapt „dreptul de a alege școala potrivită pentru copilul meu”.

În România, pentru acest „drept de a alege” se luptă o amplă rețea de lobbyiști. Pentru unii, motivația este imediată – profitul – pentru alții este predominant ideologică, în timp ce câțiva, nu puțini, dar foarte importanți și potenți financiar, motivația este atât ideologică, cât și financiară, doar că viziunea e pe termen lung. Iar de la începutul acestei luni, toate aceste interese și-au găsit câteva locuri călduțe în Guvernul Orban, după ce s-au rățoit o perioadă că acesta îi aduce în faliment. Dar să le luăm pe rând.

Marea smiorcăială

De când a început starea de urgență, reprezentanții școlilor private au fost foarte agresivi cam cu oricine au prins: ba cu Guvernul că nu-i ajută, ba cu părinții că nu vor să plătească taxele în vreme de pandemie. Pentru că da, în plină pandemie, în criză economică și moment dificil pentru majoritatea familiilor, școlile private continuă să încaseze taxele, o școală amenințând chiar că vor elimina elevii ai căror părinți refuză să plătească suma integrală. Au trimis comunicate, au făcut petiții, au prevestit apocalipsa, ba chiar au ajuns să sugereze că am putea vedea o nouă abolire a proprietății private cauzată de panademia COVID-19

Strigătul după ajutor de la stat nu-i o noutate. Înainte de pandemie, prin ianuarie, Oana Moraru – una dintre cele mai vizibile figuri din zona învățământului privat – declara, cu ocazia lansării candidaturii lui Vlad Voiculescu la Primăria București, că visează „să putem să finanțăm școli private care să poată lua, ajutați poate de primărie, clădiri care să acomodeze 500-600 de copii, din care jumătate cu burse”. Tot Moraru aducea, anul trecut, acuzații grave la adresa Agenției responsabile de acreditarea școlilor. ARACIP, de altfel, este una dintre țintele politice importante pentru învățământul privat: fără acreditare, printre alte dezavantaje, școala privată nu poate primi banii de la stat.

Recent, Asociația Școlilor Private a trimis un comunicat de presă prin care anunță faptul că solicită Guvernului subvenții în valoare de 25% din veniturile fiecărei unități, decontarea șomajului tehnic pentru angajați, acordarea finanțării  per elev de la bugetul de stat, așa cum primesc școlile de stat și cele private acreditate, și pentru unitățile de învățământ autorizate, dar neacreditate (despre diferențele dintre cele două, găsiți detalii aici), scutirea de la plata contribuțiilor salariale pentru angajați și un program de credite fără dobândă, cum este IMM Invest, pentru că nu au acces la IMM Invest. Toate acestea, desigur, în condițiile în care primesc deja costul standard per elev de la bugetul de stat, încasează în continuare taxele de la părinți și actul educațional se poate desfășura în aceleași condiții în care se desfășoară și la stat – greu și parțial, dar primind aceiași bani pentru salariile angajaților ca și până acum. Iar în cazul privaților, încasând în continuare și taxele plătite de părinți.

Guvernul se conformează

Nici nu apucaseră agențiile de presă să publice comunicatul că Guvernul deja răspunsese cerințelor privaților. Joi, 30 aprilie, au trimis comunicatul de presă, iar câteva ore mai târziu, Ministerul Educației a anunțat că a făcut un grup de lucru pentru sprijinirea învățământului particular din România. Pe 4 mai au și avut o întâlnire în cadrul acestui grup, dar nu știm ce au discutat, nu știm cine face parte din grup (vag, din postări pe Facebook, cunoaștem o parte din participanți) nici care îi este agenda. Transparența s-a terminat aici, la „ne-am văzut”, atât din partea ministerului, cât și din partea privaților.

Mai știm însă că în aceeași zi, Orban a numit-o pe Liliana Romanciuc, directoare a unei școli private din Iași și președinta Asociației Române de Literație, în funcția de consilier de stat în aparatul de lucru al vicepremierului Raluca Turcan. Într-o singură zi, lobby-ul privaților din învățământ au primit un comitet de lucru pentru a stabili cum să-i ajute statul și un consilier de stat pe lângă al doilea om în Guvern

Rețeaua de interese a patronatelor în educație

lobbyul școlilor private a ajuns să aibă așa larg deschise ușile guvernului nu poate surprinde decât pe cineva care nu este atent la politica guvernului. Orban și restul au fost foarte deschiși cu mediul privat, Coaliția pentru Dezvoltarea României, una din multele fețe ale aceluiași grup de mari patroni, fiind cel puțin o dată pe lună în ședință cu Guvernul. Deschiderea nu e o noutate, astfel de întâlniri fiind începute, în mod transparent, de către Ponta și continuate apoi de toate guvernele, indiferent de culoarea politică. Serios, căutați „Coaliția pentru Dezvoltarea României” + numele oricărui prim-ministru din ultimii 10 ani și veți găsi imagini și comunicate despre întâlnirile lor și protocoalele semnate (exemple: Dăncilă, Tudose, Cioloș). Despre cum patronatele se folosesc de această asociație numită pompos coaliție ca să evite mecanismele legale și corecte (în sensul că implică toți actorii relevanți, adică și sinidicatele, nu doar o parte) de dialog social, vorbim, poate, într-un articol viitor. Acum să ne întoarcem la educație.

Liliana Romaniuc este una dintre multele persoane invitate să susțină webinarii, ateliere și prelegeri în cadrul galelor SuperTeach. Nu are neapărat legătură cu numirea ei recentă, dar SuperTeach este un proiect al Romanian Business Leaders, organizație care se auto-descrie ca „un posibil Davos românesc”. 

Am vrut să zic de SuperTeach pentru că deschide calea spre o discuție despre cum se întâlnesc, foarte des, persoane importante din zona patronatelor/a businessului cu educația, dar și cu colțul de interes conservator-creștine din zona educației. În boardul SuperTeach îl găsim pe Dragoș Anastasiu, un om cu atât de multe calități încât nici el nu cred că le știe pe toate. Este Președinte Eurolines Group, președinte al Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germană și probabil cel mai vizibil vorbitor din partea Coaliției pentru Dezvoltarea României. Și este, desigur, și membru al Romanian Business Leaders, unde mai este foarte activ implicat și în proiectul RePatriot. RePatriot merită articol separat, așa cum ar merita și Merito, proiectul Mariucăi Talpeș (patroană la Bitdefender și la Softwin/Intuitext, provider de servicii multă vreme pentru stat), prin care premiază „profesorii valoroși din România”.

Se ne întoarcem însă la SuperTeach, unde îl găsim și pe Alex Ghiță, omniprezent în cam orice ține de business educațional: fondator al Educativa, prin care organizează târgul RIUF și alte câteva afaceri țintite către tinerii care doresc să studieze în străinătate, fondator al unei universități private de antreprenoriat – Entrepreneurship Academy – și membru în boardul Coaliției pentru Educație și al Asociației pentru Valori în Educație. AVE amestecă printre membri săi directori ai diverselor companii de telecomunicații sau bănci, pe fostul ministru al educației Adrian Curaj și multe alte persoane din zona afacerilor. Misiunea lor, ca a tuturor acestor grupuri, este să schimbe educația din România

Tot în rândul inițiatorilor SuperTeach îl regăsim și pe Felix Tătaru în board, mare om de comunicare, și el membru Business Leaders. Felix, alături de soția sa, dețin Itsy Bitsy FM, un post de radio pentru copii și părinți, foarte activ în zona educației, fiind partener a cam orice proiect din sfera privată în educație și promovând foarte multe din figurile menționate anterior. Este, totodată, și o platformă pentru conservatorii creștini de tipul preotului Constantin Necula, des chemat ca vorbitor în cadrul evenimentelor SuperTeach și, desigur, alături de soții Tătaru, unul dintre inițiatorii eșuatului referendum al Coaliției pentru Familie.

Rețeaua aceasta de interese din zona business și din zona conservatoare este amplă, în unele locuri mai bine închegată decât în altele, cu unele obiective mai clar pronunțate decât altele. Militează pentru „dreptul de a alege”, adică dezvoltarea învățământului privat, militează pentru învățământul dual după modelul german (o altă măsură care legalizează segregarea și învățământul cu două viteze, în dezavantajul celor mai săraci) și promovează valori libertariene/neoliberale și conservatoare din punct de vedere moral. Sunt o mare familie nu tocmai tradițională, dar foarte activă. Sperăm ca noi la mica familie Spectrul să apucăm să mai descoasem din astroturfing-ul pe care îl practică în educație și nu numai și în articole viitoare.