De astăzi, 13 aprilie, Spania permite unor afaceri neesențiale să-și înceapă activitatea din nou. Asta in ciuda avertismentelor propriilor experți și a celor de la OMS, care zic că ar trebui să mai stăm izolați o perioadă. 

Dar ce știu experții ăștia, până la urmă? Câți ani de ASE au făcut? Dar de lucrat la bănci sau jucat la bursă?

Marea obsesie in timpul pandemiei ăsteia a fost economia. Avem de-a face cu un virus agresiv, foarte infecțios și în unele cazuri letal, dar guvernele vorbesc despre salvarea economiei și evitarea unui dezastru economic. Nu e greu să vezi care e adevăratul lor interes, și pe cine servesc defapt.

Pedro Sanchez, prim-ministrul Spaniei, a spus în declarațiile lui că salvarea de vieți e preocuparea lui principală, și de-aia -în condițiile în care duminică au avut 3.800 de îmbolnăviri noi, și 603 de morți- trebuie să „reconstruim social și economic„. Nu e nimic social și nu reconstruiești nimica dacă, în plină pandemie, cu infecții in creștere, tu relaxezi condițiile de izolare. Oricât de mult încearcă ministrul sănătății Salvador Illa să aburească zicând că „rămân în stare de urgență„, adevărul e că urmează să crească numărul de oameni care ies pe stradă, care intră în contact unii cu alții, și care dup-aia se duc acasă la familiile și/sau colegele de apartament.

Le țin pumnii celor din Spania care s-au trezit azi și s-au dus să „ajute economia”, dar hai să ne uităm și la noi, că deciziile dintr-un stat la afectează și pe celelalte.

Spania devine un exemplu de how to, împreună cu Suedia, pentru un grup de exaltați care vor sa se întoarcă lumea la muncă. Sunt exaltații ăștia antreprenori și patroni? Cum era să nu fie?

Gânditori economici ca Octavian Bădescu și Adrian Sârbu fac apel la guvern să termine cu prostia asta cu pandemia globală și stare de urgență, și să ne lase să ne întoarcem la muncă. Acum, repede până nu clachează economia și tre’ să se îmbrace bogații de la outlet. Ei cred că suntem în plin „genocid economic” pentru că trebuie ca patronii să-și asume răspunderea chemării angajaților la muncă, și pentru că guvernul le recomandă oamenilor să cumpere doar ce le trebuie, când le trebuie. Fostul șef ProTv chiar face apel la muncitori să vorbească cu patronii, să se roage de ei să-i lase să vină la muncă pe bani mai puțini.

Singurul stat pe care îl aveau oamenii ăștia ca exemplu, până acum, a fost Suedia, care nu e în stare de urgență și are cel mai mare număr de infecții și decese, inclusiv procentual, dintre țările nordice. Costul uman nu înseamnă nimic pentru oamenii ăștia, deci astea sunt adevăratele povești de succes: state cu guverne care zic senin la TV că „vom avea mii de morți” și aia e. Mii de morți complet prevenibile (având în vedere că Suedia are un sistem medical, nu amintirea unuia ca la noi) dacă guvernul ar fi luat măsuri de carantină și izolare.

Spania este cel mai afectat stat din UE, cu 166.000 de cazuri și 17.200 de morți, și guvernul se gândește să reconstruiască economic. Afaceriștii români aplaudă și le curg bale la gândul că „așa am putea fi și noi.”