Te bucuri de iarna fără zăpadă de anul ăsta? Gândește-te ce înseamnă pentru planetă, și nu te vei mai bucura deloc. Încălzirea globală, și sistemul economic care o alimentează, îți pune în pericol viitorul.
Iarna dintre anii 2019 și 2020 se anunță a fi printre cele mai călduroase din istoria iernilor înregistrate în România, dacă nu cea mai călduroasă. Cei care se bucură că vom folosi mai puțină energie să ne încălzim iarna (cu 6-8% după estimările A.N.M.), trebuie să aibă în vedere că vom folosi mult mai multă energie să ne răcorim vara (cu 28% până în anul 2030). Deci nici din punctul de vedere îngust al consumului de energie nu câștigăm ceva prin pierderea iernii.
Restul consecințelor sunt și mai grave. Temperaturile anormal de ridicate indică o schimbare amplă a climei României. Nu numai că iernile vor fi mai călduroase, devenind semi-primăveri, dar verile vor deveni caniculare și secetoase. Incendiile de pădure se vor petrece mai des și mai puternic. Dacă omenirea nu va reduce emisiile de gaze cu efect de seră, riscul de incendii va crește cu ~20% pe întreaga suprafață a țării, zona Carpaților fiind cea mai afectată.
Secetele și caniculele vor deveni mult mai comune și mai periculoase pe parcursul secolului XXI, solicitând la maximum sistemul producerii de hrană. În situația în care nu se reduc emisiile, studiile arată că România se va confrunta, spre sfârșitul secolului, cu o secetă la mai puțin de 5 ani, în timp ce azi, în medie, se petrece una o dată la 10 ani. Dacă în ultimele decenii secetele extreme (care riscă să producă foamete la scară largă) s-au produs o dată la 25-30 de ani, spre sfârșitul secolului se vor produce o dată la 5-10 ani, de circa trei ori mai des. Practic, verile vor deveni o caniculă permanentă.
Încălzirea globală nu va aduce țării doar mega-secete și mega-incendii. Un alt dezastru natural care însoțește creșterea temperaturii sunt ploile torențiale și inundațiile. Spre sfârșitul secolului, dacă nu se ia nicio măsură de reducere a emisiilor, șansa ca România și Estul Europei să aibă parte de ploi torențiale va crește cu circa o treime, punând în pericol culturi agricole, localități și viețile a sute de mii de oameni.
E minunat că primăvara și toamna va fi așa cald încât vom putea merge pe litoral, până când ne dăm seama că din cauza topirii calotelor glaciare de la poli – și a creșterii nivelului mării care rezultă – nu va mai exista litoral. Prognozele experților variază, dar marea majoritate cred că, în situația emiterii necontrolate de gaze cu efect de seră, nivelul mării va crește cu ~1 m până în 2100, limita superioară a simulărilor fiind de 2,5 m. O creștere de 5 m, posibilă până în 2300, e suficientă pentru distrugerea completă a Deltei Dunării și pentru dislocarea în masă a sutelor de mii de oameni care locuiesc pe coasta Mării Negre.
Acestea sunt doar o parte dintre riscurile cu care România se confruntă dacă omenirea nu va renunța de urgență, începând cu deceniul acesta, la arderea de combustibili fosili și la exploatarea iresponsabilă a naturii. Când ne bucurăm de faptul că putem ieși în tricou afară în toiul lui ianuarie, trebuie să avem în vedere că motivul pentru care iarna e așa plăcută e același ca motivul din spatele dezastrelor naturale și a migrației în masă pe care aceste dezastre le vor provoca. Mica plăcere de care avem parte pe moment va fi compensată cu vârf și îndesat de o criză ecologică continuă, extremă și fără precedent.
De fapt, este compensată, deoarece efectele negative ale încălzirii se fac deja simțite în întreaga lume. Incendiile din Amazon și Australia, furtunile din Madagascar și din Caraibe, pierderea a jumătate din Marele Recif de Corali, temperaturile record din Antarctica, dispariția speciilor de animale și plante sunt doar un preludiu la catastrofa care ne paște dacă permitem mai departe industriilor extractive și statelor aservite acestora să distrugă sistemele de suport ale vieții.