Una din chestiunile presante privind încălzirea globală tinde să fie costurile necesare pentru a o combate. Sigur că schimbările climatice ne vor afecta, spun mulți, dar tranziția spre o economie verde ne-ar falimenta. Argumentul acesta este eronat. În textul de față voi arăta de ce protecția climei și prosperitatea economică sunt obiective compatibile.
Prețul tranziției la economia verde nu trebuie judecat niciodată în izolare, ci trebuie comparat cu prețul pe care societatea îl va plăti dacă nu va face nimic în privința încălzirii globale. Milioanele de panouri solare și de turbine eoliene par foarte scumpe – și sunt, într-adevăr, scumpe – dar trebuie să ne întrebăm mereu: scumpe în raport cu ce?! Scumpe în raport cu pagubele de trilioane de dolari pe care secetele extreme sau scufundarea orașelor de pe coastă le vor provoca omenirii? Prin urmare, discuția despre efectele economice ale schimbărilor climatice nu trebuie să pornească de la cât ne costă să acționăm, ci de la nota de plată care ne paște dacă nu luăm nicio măsură.
Nu este deloc ușor să prezici cum va arăta economia globală pe o planetă cu 2 °C mai caldă, darămite în situația unei încălziri considerate cataclismice, cum este cea de 4 °C. Există o mulțime de factori care vor influența traseul umanitătii, factori care sunt imposibil de stabilit cu precizie: creșterea populației, progresul tehnologic, decalajele sociale, conflictele internaționale ș.a. Toate aceste tendințe vor influența modul în care umanitatea va reuși să se adapteze la încălzirea globală.
Unele societăți – în special economiile dezvoltate, cum sunt cele din Vest – vor avea resurse suficiente pentru a face față celor mai periculoase efecte ale încălzirii. Alte societăți se vor confrunta cu un risc existențial. Bangladesh, de exemplu, este una din țările cele mai vulnerabile la încălzirea globală. O creștere a nivelului mării de 1 m ar scufunda 20% din teritoriu și ar disloca peste 30 de milioane de locuitori. Dacă Bangladesh se dezvoltă economic repede, își va permite să-și apere linia de coastă mai bine împotriva inundațiilor. Dar dacă nivelul mării va crește neașteptat de brusc, economia Bangladeshului se va prăbuși permanent. E imposibil de imaginat cum societatea din Bangladesh va supraviețui unei asemenea catastrofe.
Prin urmare, trebuie avut în vedere că orice predicție despre cum va arăta economia pe planeta fierbinte a anului 2100 ascunde un pariu dur și cinic legat de viețile de a sute de milioane de oameni. Chiar și un calcul care arată că nu va fi chiar așa rău este doar cea mai mare dintre probabilități, dar nu singura. Pe lângă scenariile medii există și scenariile extreme, care, deși sunt improbabile, sunt cât se poate de posibile. Poate nivelul mării va crește mult mai puțin, Bangladesh se va stabiliza demografic și va crește economic, și pagubele cu care se va confrunta vor fi gestionabile. Dar dacă se adeveresc scenariile mai sumbre, Bangladesh e condamnat la dispariție, iar întreaga Asie de Sud, deja instabilă, se va confrunta cu o criză politică și umanitară care va afecta întreaga planetă, inclusiv România.
Situația Bangladeshului, în care se află multe alte țări, ar trebui să lămurească pe toată lumea că daunele produse de încălzirea globală sunt considerabile. Chiar dacă stabilirea cu precizie a acestor daune este imposibilă, climatologii și economiștii propun un interval de costuri posibile.
Stern Review, unul dintre studiile cele mai cunoscute, prevede o scădere a ratei de creștere economică cu 5-10% în situația unei încălziri de 5-6 °C (improbabilă, dar posibilă), sau cu 0-3% dacă încălzirea va fi de 2-3 °C (probabilă, date fiind angajamentele actuale al guvernelor). Țările sărace ar fi cele mai afectate, suferind penalizări de creștere de peste 10%. Ca termen de comparație, economia globală crește cu ~3% pe an. Concluzia studiului este că încălzirea globală necontrolată ar condamna umanitatea la subdezvoltare cronică. Stern Review susține că prețul decarbonizării este de 1-2% din PIB pe an și că costurile prevenirii încălzirii globale sunt semnificativ mai mici decât pagubele pe care o climă dereglată le va produce.
Un studiu mult mai recent arată că, în scenariul emisiilor necontrolate, economia globală va fi cu 20-40% mai mică în 2100 decât ar fi fost în absența încălzirii globale. Măsurile drastice și timpurii de dezvoltare durabilă ar reduce enorm pagubele produse de schimbările climatice, la doar 4-12%. Același studiu arată că măsurile de limitare a încălzirii la 2 °C prezintă cel mai avantajos raport cost-beneficiu. Măsurile ar costa economia ~3% din PIB-ul mediu al anilor 2015-2100, dar ar evita pagube de ~6%. Același studiu arată, ca și Stern Review, că țările în curs de dezvoltare se vor confrunta cu riscuri formidabile. Încălzirea globală scăpată de sub control îi va compromite Indiei viitorul economic, economia indiană fiind cu un uluitor 80% mai mică în 2100 decât dacă schimbările climatice nu s-ar fi petrecut. Chiar în scenariul cel mai optimist de reducere a emisiilor, India va avea o economie cu 30% mai mică.
Pus în balanță cu pagubele eșecului de acționa, costul tranziției la o economie verde este complet rezonabil. Conform celui de-al 5-lea raport IPCC, măsurile economice necesare stabilizării climei ar duce în anul 2100 la un PIB global cu 3-11% mai mic. Asta s-ar traduce într-o rată de creștere economică anuală cu 0,03-0,06 puncte procentuale mai mică, comparat cu reducerea de 0,2-2 puncte procentuale impusă de încălzirea planetei cu 4 °C.
Dovezile științifice arată că măsurile de reducere a încălzirii globale nu doar că vor alunga efectele cele mai distructive ale schimbărilor climatice, ci vor aduce beneficii semnificative din punct de vedere al sănătății publice și al nivelului de trai. Trecerea de la un sistem energetic bazat pe arderea cărbunelui și a petrolului la unul bazat pe energie solară și eoliană, emanciparea fetelor și a femeilor, încurajarea transportului în comun și a deplasărilor nemotorizate, măsuri de eficiență energetică (ca reabilitarea termică, încălzirea centralizată, conversia la LEDuri, pompe de căldură ș.a.), alimentația bazată pe plante și combaterea risipei alimentare, agroecologia și restaurarea pădurilor – multe din aceste soluții ar reduce emisiile de gaze cu efect de seră, ar salva vieți și ar economisi, pe termen-lung, o cantitate imensă de resurse.
Omenirea are posibilitatea tehnică și economică să evite scenariile cele mai sumbre ale schimbărilor climatice. Factorul principal care lipsește este voința politică. Doar o mișcare internațională pentru salvarea climei, ca cea condusă de Greta Thunberg și alți tineri și tinere din întreaga lume, poate să schimbe asta.